Despremigrena.ro

Oricine are știe să nu se despartă niciodată de ochelarii săi de soare! Fie că este o zi cu soare strălucitor, fie că este o lumină de interior pe care nu o poți controla, sensibilitatea la lumină este un factor care poate fi, într-o oarecare măsură, sub controlul nostru!

Patricia Lidia suferă de migrenă , un tip de migrenă cu un impact major asupra vieții de zi cu zi. Dar aceasta nu o oprește să aibă un job solicitant, să scrie cărți sau să ajute la conștientizarea acestei afecțiuni neurologice.

Fotografiile sunt din acest weekend, de la Bookfest (alături de Cristina Vladau managerul proiectului ), unde a lansat cea mai recentă carte a ei! Dacă ești curios/ă poți comanda online 'Chipurile întunericului', de la editura Lebăda neagră!

Te invităm să o urmărești pe Patricia Lidia pe întrega lună iunie și să afli care este experiența ei cu migrena! Și nu uita să urmărești și hashtagul pentru a afla ce povestesc oamenii din întreaga lume, căci iunie este luna de conștientizare a migrenei!

are mulți factori declanșatori, dar care variază foarte mult de la o persoană la alta! Nu doar stresul o poate declanșa, ci și starea de relaxare de după el, de aici și migrena de , migrena din prima zi de sau chiar opusul, migrena datorată unui eveniment pozitiv, dar manifestat la o intensitate ridicată .

Tu ai conștientizat până acum astfel de manifestări la tine?

Există o balanță în viața celor cu migrenă, cu manifestări negative și pozitive, dar pe care putem să învățăm (cu timpul) să o ținem în echilibru!

Informarea ne ajută să fim mai atenți la corpul nostru și să facem schimbări în stilul de viață!

Jurnalul unei duminici cu migrenă

06:12

Mă trezesc înainte să sune alarma, deși e duminică și aș fi putut dormi mai mult. Nu deschid ochii imediat. Stau câteva secunde nemișcată și încerc să îmi dau seama dacă mă doare capul sau dacă încă mai am o șansă la o zi normală. Dar răspunsul vine repede. Simt cm îmi pulsează capul și cm o coroană invizibilă îmi strânge creștetul lent, constant, ca o menghină. Când încerc să deschid ochii, lumina mă lovește instant și deja știu. Nu este încă durerea aceea violentă care mă scoate complet din funcțiune, dar corpul meu trimite toate semnalele pe care am învățat să le recunosc prea bine. Pun picături de hidratare în ochi, bâjbâi după pastila de migrenă și o iau aproape mecanic. Îmi spun că mai stau cinci minute în pat. Știu foarte bine că nu vor fi doar cinci minute.

11:40

Când mă trezesc din nou, primul lucru pe care îl fac este să verific dacă s-a schimbat ceva. Nu s-a schimbat nimic. Durerea este acolo, aceeași, grea și prezentă, iar corpul meu pare că funcționează în reluare. Mă ridic încet din pat pentru că orice mișcare bruscă poate transforma o migrenă suportabilă într-o zi complet pierdută. Trag puțin draperiile și regret instantaneu. Lumina pare ofensivă personal, agresivă într-un mod pe care oamenii fără migrene probabil nu îl vor înțelege niciodată. Îmi pun ochelarii de soare în propria casă și realizez din nou cât de absurdă pare boala asta din exterior. Pentru mine însă, diferența dintre suportabil și insuportabil poate însemna uneori doar câteva procente de luminozitate în plus.

12:15

Îmi fac cafea, beau apă, îmi pregătesc electroliții și mai iau o doză de medicamente. Stau pe marginea patului și încerc să negociez în liniște cu propriul creier: „Te rog frumos să nu degenerezi.” Telefonul este pe luminozitate minimă, dar chiar și așa, după două mesaje citite simt deja că mă obosește. Greața începe să urce încet și cafeaua îmi vine înapoi aproape imediat. Totul pare fragil, instabil, ca și cm sistemul meu nervos ar încerca permanent să decidă dacă mai cooperează sau nu cu mine astăzi.

12:20

Încerc totuși să fac lucruri normale de duminică, poate și din încăpățânare, poate și din nevoia de a mă convinge că încă funcționez. Strâng puțin prin casă, pun câteva lucruri la locul lor, dar observ imediat că fiecare sunet începe să mă irite. Lumina frigiderului pare proiectată direct din interogatoriile polițiste din filme, iar până și zgomotul mâncării puse în farfurii îmi lovește creierul disproporționat. Migrena are talentul acesta pervers de a transforma lucrurile banale în stimuli agresivi.

13:05

Greața începe să se așeze mai serios și simt clar momentul în care atacul își face loc confortabil în sistemul meu nervos. Nu este încă violentă, dar este suficient de prezentă cât să știu că ziua mea se reorganizează oficial în jurul migrenei. Mă întind puțin, spunându-mi clasicul „doar zece minute”, deși știu deja cm funcționează minciuna asta.

15:30

Mă trezesc confuză și complet dezorientată, cu senzația că am dormit trei zile și în același timp deloc. Durerea pulsează acum clar pe partea dreaptă, iar fiecare mișcare pare amplificată nefiresc. Aud vecinii, mașinile de afară, apa curgând prin țevi și creierul meu procesează toate sunetele ca pe niște atacuri directe. Și apoi începe mirosul. Acel miros îngrozitor de ouă clocite care apare uneori fără să existe în realitate. Nu, nu s-a fâsâit nimeni în cameră. Doar creierul meu decide să mai adauge un simptom absurd peste restul.

15:45

În timp ce eu stau în întuneric cu gheață pe ochi, lumea pare că își trăiește duminica normal. Oamenii ies la plimbare, merg la restaurante, își fac cumpărăturile sau postează brunch-uri perfecte pe internet. Eu încerc să decid dacă am suficientă energie să îmi spăl părul sau dacă simplul gest de a sta în picioare prea mult ar declanșa sfârșitul complet al zilei. Cred că unul dintre cele mai izolate sentimente în migrenă este să vezi viața mergând normal în jurul tău în timp ce tu negociezi cu propriul corp pentru lucruri elementare.

16:10

Încerc să mănânc ceva, dar corpul meu pare interesat doar de covrigei sărați, pâine prăjită și apă foarte rece. Atât. Migrena are un mod ciudat și brutal de a reduce viața la funcții de bază: lumină, apă, liniște, supraviețuire. Îmi vine să vomit și fiecare înghițitură pare o negociere.

18:30

Pe lângă durere și epuizare, începe să apară vinovăția. Cred că despre asta se vorbește mult prea puțin când vine vorba despre migrene. Vinovăția că pierzi o zi întreagă. Vinovăția că nu faci suficient. Vinovăția că iar trebuie să îți adaptezi viața în jurul propriului creier. Și există și oboseala aceea profundă care face aproape imposibil să explici cât de rău te simți fără să pară că dramatizezi. Mai iau o pastilă și sper să înceapă să cedeze măcar puțin.

18:50

Durerea începe într-adevăr să scadă ușor, dar în locul ei rămâne ceața mentală. Confuzia, lipsa de energie și senzația că mintea mea rulează prin apă sunt aproape mai frustrante decât durerea în sine. Încerc să mă uit la un serial și după cincisprezece minute realizez că nu am înțeles absolut nimic din ce s-a întâmplat. Imaginea merge, sunetele există, dar creierul meu pare incapabil să le transforme într-o poveste coerentă.

19:40

Încep să pregătesc mental săptămâna care vine. Mailuri, task-uri, responsabilități, întâlniri, lucruri care trebuie rezolvate indiferent dacă am migrenă sau nu. Și inevitabil apare întrebarea aceea tăcută pe care cred că foarte mulți oameni cu migrenă o cunosc prea bine: „Oare dorm la noapte? Oare câte zile bune voi avea săptămâna asta?” Cred că persoanele cu migrenă devin experte în planificarea vieții în jurul imprevizibilului.

21:15

Durerea mare a trecut, dar corpul meu pare complet golit. Postdromul este una dintre cele mai ciudate stări pe care le produce migrena, ca și cm creierul tocmai a supraviețuit unei furtuni neurologice și acum încearcă să reconstruiască totul din resturi. Nu simt foame deloc, îmi este infernal de sete, gura îmi e uscată și saliva a devenit lipicioasă într-un mod aproape absurd.

22:00

Sting lumina devreme și realizez că duminica mea nu a arătat deloc ca duminicile din reclame, cele cu brunch-uri, energie, oameni relaxați și seri liniștite. A arătat a apă, întuneric, gheață, medicamente, liniște și supraviețuire. Și cred că foarte multe persoane cu migrenă trăiesc exact așa fără ca oamenii din jur să își dea seama vreodată cu adevărat.

Iar partea cea mai ironic-tristă este că aceasta este varianta „mai bună”. Pentru că e weekend și îmi permit să stau în pat, să las timpul să treacă și să mă retrag din lume până când creierul meu decide că mă lasă din nou să funcționez.

În timpul săptămânii nu am luxul acesta. 💜

Fazele migrenei includ:
✅Prodrom
✅Aură
✅Atac
✅Postdrom

Află mai multe în postarea Patricei!

Tu ce manifestări ai constatat în cazul tău?

Postdromul este faza aceea extrem de dubioasă în care migrena pare că a plecat… dar creierul tău încă stă întins dramatic pe canapeaua neurologică și refuză să participe la viață.

Durerea începe să scadă, iar lumea are impresia că ești „bine” din nou. Tu însă uiți de ce ai intrat în bucătărie, citești aceeași propoziție de trei ori, răspunzi la mesaje ca un Windows care își face update și simți că organismul tău funcționează pe baterie low power.

Rămâne oboseala aceea profundă, ceața mentală, sensibilitatea la lumină și zgomot și senzația că până și existența consumă prea multă energie. Uneori nu mai am migrenă propriu-zisă. Am doar impresia că sistemul meu nervos a fost călcat de camion și acum încearcă să își amintească cm se folosește un creier.

Și poate partea cea mai amuzant-ironică este că exact atunci apar oamenii cu: „Dar acum ești mai bine, nu?” Iar tu stai acolo, cu 3% baterie neurologică, încercând să nu uiți cm te cheamă.

Corpul meu știe înaintea mea.

Înainte să înceapă durerea propriu-zisă, corpul meu trimite semnale. Uneori, subtile. Alteori, atât de clare încât aproape pot spune cu exactitate ce urmează.

Încep să casc continuu fără motiv.
Mi se face poftă obsesivă de sărat.
Lumina începe să pară prea puternică.
Mă simt brusc epuizată, de parcă cineva mi-ar scoate bateria din corp.
Uit cuvinte simple.
Mă enervez mai repede.
Totul devine „prea mult”.

Și ani întregi nu am înțeles că acestea nu erau „toane”, oboseală sau sensibilitate exagerată.
Erau semnale neurologice.

Mulți oameni cred că migrena începe în momentul durerii. Dar, pentru foarte multe persoane, atacul începe cu ore sau chiar zile înainte.

Această etapă se numește prodrom și este modul prin care creierul începe să arate că ceva se schimbă neurologic.

Corpul știe înaintea mea. Uneori chiar înainte să accept eu că urmează o migrenă.

Și cred că unul dintre cele mai obositoare lucruri legate de migrenă este exact această stare permanentă de vigilență: să înveți să îți monitorizezi corpul ca pe un sistem meteo neurologic.

💜
Ai observat vreodată semnele care apar înaintea unei migrene?

Fotofobia sună foarte elegant și sofisticat până când realizezi că, în realitate, înseamnă să intri într-un supermarket luminat ca stadionul de la Champions League și să simți că sufletul tău părăsește corpul pe la raionul de lactate. 💀💜

Nimeni nu-i spune unui om cu astm: „Hai mă, inspiră mai cu talent.”

Dar când vine vorba de migrenă, absolut toată lumea devine neurolog part-time: „E doar o durere de cap.” Da, și un uragan e doar puțin vânt.

Migrena NU este „o durere de cap”. Migrena este boală. Full time. Cu program non-stop, fără concediu.

Atacul de migrenă e momentul în care organismul decide să organizeze un festival de simptome fără acordul tău.

Iar durerea de cap? Plot twist: e doar unul dintre invitați. Uneori nici nu vine.

Dar pentru că ani întregi migrena a fost tradusă prin: „eh, te doare și pe tine capul mai tare”, oamenii încă oferă soluții revoluționare precum:
— „ai băut apă?”
— „ia un Nurofen”
— „poate e de la stres”
— „încearcă să nu te mai gândești la asta”

Perfect. Data viitoare tratăm și fracturile cu energie pozitivă și un ceai de tei.

Și uite așa, o boală neurologică serioasă ajunge:
— la muncă: „iar lipsești?”
— în familie: „și eu mai am dureri de cap…”
— uneori chiar la doctor: privirea aia de „cam dramatic(ă), nu?”

Limbajul contează. Pentru că în clipa în care spui „doar o durere de cap”, oamenii aud: „doar se alintă.”
......

Iunie este luna de conștientizare a migrenei și ne bucurăm să o avem ca pe Patricia Lidia!

Implică-te și tu! Dă mesajele mai departe, pentru a ajuta la conștientizarea acestei afecțiuni neurologice! Folosește hashtagul !💜

Iunie este despre migrenă. Despre partea aceea de durere pe care foarte mulți oameni o trăiesc în liniște, în întuneric și, de multe ori, cu sentimentul că nimeni nu îi înțelege cu adevărat.

Anul acesta am acceptat să fiu ambasador pentru campania dedicată conștientizării migrenei pentru că am obosit să văd cât de des este redusă la:
– „o simplă durere de cap”
– „puțin stres”
– „poate ai nevoie de somn”
– „și eu mai am dureri de cap”

Migrena nu este doar durere. Este o experiență neurologică întreagă. Îți schimbă corpul, gândurile, energia, relația cu lumina, cu zgomotul, cu munca, cu oamenii și uneori chiar cu tine însuți.

La mine a început pe la 15–16 ani. Clasa a 8a. Pregătire pentru capacitate, pentru admiterea la liceu. Presiune enormă la școală pentru rezultate, presiune acasă să nu-mi fac părinții de rușine. Oboseală. Perfecționism. Frică. Suprasolicitare.

Și undeva în tot haosul ăla, corpul meu a început să spună „nu” într-un limbaj pe care atunci nu îl înțelegeam.

La început credeam că sunt doar dureri de cap foarte urâte. Apoi au început, pe rând:
– sensibilitatea la lumină,
– greața,
– nevoia să stau în întuneric complet,
– oboseala care mă lovea ca un zid,
– senzația că propriul creier devine prea mult.

Ani întregi am încercat să funcționez „normal”. Să învăț, să muncesc, să performez, să par bine.

Și cred că mulți oameni cu migrenă devin experți în asta: în a părea funcționali în timp ce corpul lor este în plin incendiu neurologic.

Așadar, luna aceasta voi vorbi despre migrenă așa cm este ea în realitate. Nu cosmetizat. Nu romanticizat. Nu simplificat.

Vor exista și postări educative. Și postări personale. Și carusele. Și reels. Și umor. Pentru că uneori oamenii care suferă mult învață să glumească foarte bine despre lucrurile care îi dor.

Tot ce vă rog luna aceasta este: nu dați ignore acestor postări. Distribuiți-le. Trimiteți-le oamenilor care au nevoie să se simtă înțeleși.

Ajutați informația să ajungă mai departe.

Pentru că migrena este una dintre cele mai răspândite și, în același timp, una dintre cele mai neînțelese afecțiuni neurologice din lume.

Și foarte mulți oameni suferă în tăcere. 💜

5 motive pentru care trebuie să creștem gradul de conștientizare privind migrena

01. Impact uriaș
Migrena afectează peste 1 miliard de oameni și este a doua cauză principală de dizabilitate la nivel mondial.

02. Combaterea stigmatizării
Prea des este tratată ca fiind „doar o durere de cap”. Informarea și conștientizarea validează experiența reală a celor care trăiesc cu migrenă.

03. Femeile duc cea mai mare povară
1 din 5 femei trăiește cu migrenă, însă factorii hormonali care o influențează sunt încă insuficient cercetați.

04. Există tratamente noi
Terapii precum inhibitorii CGRP schimbă vieți, dar numai dacă oamenii află că aceste opțiuni există.

05. Costul ascuns
Migrena generează miliarde de euro pierdute prin scăderea productivității și răpește nenumărate momente importante din viața personală.

💜 Dincolo de statistici, migrena înseamnă zile anulate, planuri amânate, relații afectate, vinovăție, izolare și o luptă invizibilă pe care mulți oameni o duc în fiecare zi. De aceea contează să vorbim despre ea. Cu cât înțelegem mai bine această afecțiune neurologică, cu atât putem construi mai multă empatie, sprijin și acces la tratament pentru cei care trăiesc cu migrenă.

https://www.romedic.ro/migrena-cauze-tipuri-tratamente-si-preventie-in-2026-0P57009