RAISA Enachi

EUROPA PREGĂTEȘTE REVOLUȚIA „EU Inc.”
48 de ore, 100 de euro, capital minim de 0 sau 1 euro și o nouă formă juridică europeană, EU Inc.
Aceasta este propunerea Comisiei Europene COM(2026) 321, un proiect care depășește cu mult simpla digitalizare a procedurilor de înregistrare a firmelor. Vorbim despre o inițiativă care intră direct în arhitectura juridică a societăților comerciale: constituire, administrare, capital social, acțiuni, atragerea investițiilor, participarea angajaților prin opțiuni pe acțiuni, lichidare și insolvență.

Potrivit propunerii, interfața centrală a Uniunii Europene ar permite înființarea unei societăți EU Inc. în maximum 48 de ore, cu un cost de cel mult 100 de euro, atunci când sunt utilizate formularul armonizat și modelele europene de statut.

Viteza poate părea impresionantă. Însă, atunci când este combinată cu un capital minim de 0 sau 1 euro, apare întrebarea pe care creditorii, salariații și furnizorii o vor resimți direct: sunt suficiente garanțiile prevăzute de regulament atunci când o firmă intră rapid pe piață, semnează contracte, încasează bani, angajează personal și ajunge ulterior în lichidare sau insolvență?

Comisia Europeană își fundamentează propunerea pe articolul 114 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), articol care permite apropierea legislațiilor naționale în scopul funcționării pieței interne.
Alegerea regulamentului european are însă o importanță juridică și politică majoră. Spre deosebire de o directivă, regulamentul se aplică direct în toate statele membre, fără a mai parcurge procedura clasică de transpunere prin legislația națională.

Mecanismul propus nu creează o societate europeană complet desprinsă de dreptul național. EU Inc. va fi reglementată de regulamentul european, de propriul statut și, pentru aspectele neacoperite, de legislația internă aplicabilă formei juridice relevante din statul în care societatea își are sediul social.

Rezultatul poate fi o uniformizare aparentă la nivel european, dar cu diferențe semnificative în practică privind răspunderea, interpretarea și aplicarea normelor.

Chiar documentul Comisiei recunoaște că mai multe state membre și organizații reprezentative ale mediului de afaceri și-au exprimat rezerve atunci când discuția a depășit dreptul societăților comerciale și a intrat în zone precum fiscalitatea, piața muncii sau insolvența.
Această observație nu poate fi ignorată. Ea nu provine dintr-o dezbatere politică internă, ci din consultările oficiale desfășurate la nivel european.

Unul dintre cele mai sensibile aspecte este cel fiscal. Propunerea introduce un calendar european privind impozitarea opțiunilor pe acțiuni acordate angajaților prin sistemul EU-ESO. Deși Comisia susține că nu armonizează fiscalitatea, rămâne întrebarea dacă temeiul juridic ales rămâne suficient de solid în condițiile în care articolul 114 alineatul (2) din TFUE exclude dispozițiile fiscale din domeniul de aplicare al alineatului (1).

La fel de importante sunt și implicațiile asupra pieței muncii. Organizațiile sindicale au avertizat deja asupra riscului de eludare a drepturilor lucrătorilor și asupra apariției unor societăți fictive, fără activitate economică reală. O companie cu capital simbolic, înființată rapid și administrată aproape exclusiv prin proceduri digitale, poate transfera riscul de la fondatori către salariați, furnizori și bugetele publice dacă mecanismele de protecție nu funcționează eficient în practică.

Documentul Comisiei vorbește și despre costurile pe care le vor suporta statele membre. Adaptarea sistemelor informatice naționale la interfața centrală a Uniunii este estimată la aproximativ 2,7 milioane de euro pentru toate statele membre. Conectarea unor autorități de control preventiv ar putea implica cheltuieli de aproximativ 50.000 de euro pentru fiecare stat vizat.

În același timp, plafonarea taxei de înregistrare la 100 de euro poate reduce veniturile registrelor comerțului și ale altor autorități implicate în verificarea și autorizarea societăților comerciale.

În forma actuală, ecuația pare simplă:
Fondatorul câștigă timp și plătește mai puțin. Statul suportă costurile de adaptare și verificare într-un termen foarte scurt. Registrele și autoritățile pot încasa mai puțin. Iar creditorii și salariații rămân dependenți de eficiența unor garanții care trebuie să funcționeze atunci când o firmă cu un capital de 0 sau 1 euro produce datorii reale.

Mediul de afaceri are nevoie de mai puțină birocrație și de proceduri mai rapide. Acest lucru este incontestabil.
Dar o societate comercială nu devine automat mai sigură doar pentru că se înființează online și într-un timp record. Ea poate semna contracte, poate angaja personal, poate încasa bani, poate intra în insolvență și poate lăsa în urmă furnizori, salariați sau creditori care au de recuperat sume reale.

EU Inc. poate deschide mai repede ușa investițiilor europene. Pentru România însă contează răspunsurile la câteva întrebări esențiale:
Cine verifică identitatea și seriozitatea fondatorilor?
Cine controlează beneficiarii reali?
Cine urmărește legăturile cu domenii sensibile sau cu activități cu risc ridicat?
Cine răspunde pentru datorii?
Și cine protejează salariatul atunci când viteza înființării ajunge să fie mai puternică decât garanția patrimonială?

O societate se poate înființa în 48 de ore, cu 100 de euro și capital minim de 0 sau 1 euro.
O datorie neplătită, un salariu pierdut sau un contract abandonat nu se sting însă cu aceeași viteză.
Acesta este motivul pentru care dezbaterea despre EU Inc. nu trebuie redusă la o simplă promisiune de digitalizare și eficiență administrativă. Înainte de a adopta o nouă formă juridică europeană, trebuie să știm dacă accelerăm investițiile fără să slăbim protecția creditorilor, a salariaților și a economiei reale.

Guvern demis, 85,57 milioane de lei aprobate pentru salarii și angajări - austeritate pentru români, excepții pentru companiile de stat
https://www.cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=30710

𝟒𝟐,𝟓 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐮𝐫𝐨 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐥𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐛𝐚𝐫𝐚𝐣𝐞𝐥𝐨𝐫, 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞𝐜𝐢𝐝𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞 𝐩𝐢𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚?
Barajele, acumulările și pragurile au un rol esențial în gestionarea resurselor de apă, producția de energie, susținerea agriculturii și protecția localităților împotriva fenomenelor extreme.
În ultimii ani, la nivel european, eliminarea barajelor și a altor obstacole de pe râuri a cunoscut o creștere accelerată. Potrivit datelor prezentate de organizațiile implicate, numai în anul 2025 au fost eliminate peste 600 de bariere fluviale, fiind reconectați peste 3.700 de kilometri de râuri. În același timp, Uniunea Europeană și-a propus restaurarea a 25.000 de kilometri de râuri cu curgere liberă până în anul 2030.
Bugetele alocate pentru aceste proiecte sunt considerabile. Un program european dedicat eliminării barierelor de pe cursurile de apă a fost lansat cu un buget de 42,5 milioane de euro pentru o perioadă de șase ani, iar finanțarea totală indicată pentru intervalul 2021–2027 ajunge la aproximativ 50 de milioane de dolari.
În condițiile unor asemenea sume, fiecare proiect trebuie analizat individual, cu prezentarea clară a amplasamentului, rolului, avizelor și efectelor asupra comunităților locale. Nu poate exista o abordare care să pună în aceeași categorie un prag degradat și abandonat, fără utilitate practică, și o lucrare care asigură apă pentru populație, irigații pentru agricultură sau producție de energie.
România apare deja în astfel de programe. Sunt menționate lucrări pregătitoare pentru îndepărtarea a 16 bariere pe râul Dejani, eliminarea unor praguri de beton de pe râul Vâlsan, un proiect privind barajul Cătălina de pe râul Lăpuș, precum și un proiect pe Valea Rea, prezentat drept viitor amplasament pentru demolarea unui baraj vechi din lemn.
Susțin protecția mediului, refacerea ecosistemelor și evaluarea construcțiilor abandonate, degradate sau lipsite de utilitate. Însă diferența dintre un obstacol minor, ieșit din uz, și o infrastructură cu rol strategic trebuie făcută clar și fără echivoc.
Baraje precum Vidraru reprezintă investiții majore în siguranța energetică și în gestionarea resurselor de apă. O asemenea infrastructură nu poate fi analizată după aceleași criterii aplicate unui prag vechi amplasat pe un curs de apă secundar.
România are numeroase localități expuse riscului de inundații, zone agricole care depind de acumulările de apă, perioade tot mai frecvente de secetă și un sistem energetic care nu poate fi slăbit fără explicații publice, studii tehnice riguroase și avizele instituțiilor competente ale statului român.
În acest context, am inițiat PL-x nr. 54/2026 - Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, aprobată prin Legea nr. 246/2005. Demersul vizează situațiile în care organizații private beneficiază de finanțări consistente și susțin proiecte cu impact asupra resurselor strategice ale României.
Consider că, în asemenea cazuri, finanțarea trebuie să fie complet transparentă și accesibilă publicului, suma primită, sursa fondurilor și scopul pentru care acestea au fost acordate trebuie cunoscute și asumate public.
Există numeroase organizații care își desfășoară activitatea în mod profesionist și transparent. Tocmai de aceea, finanțările trebuie să fie vizibile și verificabile, mai ales atunci când proiectele propuse vizează resurse fundamentale precum apa, energia, infrastructura critică și siguranța comunităților.
Protecția mediului trebuie realizată pe baza unor date complete, cu finanțări la vedere și cu responsabilitate asumată. Nicio lucrare care contribuie la rezervele de apă, producția de energie sau protecția localităților nu poate fi demolată fără documentație publică, fără transparență privind sursa finanțării și fără o evaluare clară a costurilor și pierderilor pe care o asemenea decizie le-ar putea genera pentru România.

SOUTHEASTERN-EUROPE-BARRIER-REMOVAL-MOVEMENT-PROGRESS-REPORT-2024-2025.pdf https://share.google/DsK0PbAlXSK8HnBRq

Veștea, desemnat premier de președinte, România va avea un guvern politic. 😏
Duminică binecuvântată!

𝟑,𝟒 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐝𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚𝐮 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐚̆𝐧𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞
Într-o perioadă în care spitalele au nevoie de investiții, pacienții așteaptă tratamente, iar sistemul medical se confruntă cu lipsuri cronice, România trebuie să pună deoparte peste 3,4 de lei în doar două luni, după ce a pierdut în primă instanță, la o instanță belgiană, procesul cu privind -19.
La 11 iunie 2026, Ministerul Sănătății a primit notificarea oficială de plată. Din această sumă, aproximativ 3 miliarde de lei reprezintă valoarea vaccinurilor, iar restul înseamnă dobânzi și cheltuieli de judecată. Ministrul Finanțelor a numit această pierdere cea mai mare daună produsă bugetului de stat în urma unui proces.

Statul a plătit deja taxa de timbru de 90 de milioane de lei. A pierdut în primă instanță, a plătit deja pentru a se apăra, a intrat în termenul de plată fără ca suma să fie prevăzută în buget, iar acum discută cu Pfizer din poziția celui care a primit notificarea oficială de plată.

Problema imediată este că această sumă reprezintă aproximativ 0,2% din PIB și nu a fost prevăzută în Legea bugetului de stat. România intră în această obligație de plată cu un deficit de 23,95 miliarde de lei după primele patru luni ale anului, cu o datorie guvernamentală de 1.132 de miliarde de lei și cu dobânzi la datoria publică de peste 60 de miliarde de lei anual.

Interimatul limitează decizia politică, dar obligația de a proteja bugetul public rămâne. Dacă statul va lua bani din altă parte pentru a acoperi această plată, ministerele implicate trebuie să spună clar de unde provin fondurile și ce cheltuieli publice vor fi amânate.

Cele 3,4 miliarde de lei acoperă de peste două ori bugetul anual de 1,67 miliarde de lei pentru medicamente compensate și depășesc de peste opt ori suma de 400 de milioane de lei alocată pentru cele trei centre de mari arși din Timișoara, Târgu Mureș și București. Sunt bani care puteau rămâne în tratamente, inclusiv pentru pacienții oncologici, în programe de sănătate și în proiecte medicale deja asumate de statul român.

În aceste condiții, conducerea are obligația la câteva întrebări esențiale:
-Cine a evaluat riscul ca România să piardă acest proces înainte ca statul să ajungă în situația de a primi notificarea oficială de plată?
-De ce Parlamentul află consecințele abia după ce obligația a ajuns la scadență bugetară?
-Cine semnează planul de plată și cine răspunde dacă acesta afectează alte cheltuieli publice esențiale?

Cetățenii au dreptul să știe cine răspunde pentru o obligație de peste 3,4 miliarde de lei care nu a fost prevăzută în buget și care poate afecta finanțarea altor priorități publice.
Dauna intră la plată. Tratamentele și investițiile care puteau fi finanțate din acești bani rămân în așteptare.

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐩𝐥𝐚̆𝐭𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐛𝐥𝐨𝐜𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐭̦𝐮𝐫𝐢, 𝐝𝐨𝐛𝐚̂𝐧𝐳𝐢 𝐬̦𝐢 𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢
De peste o lună, România este condusă de un guvern demis, iar vara începe cu euro la 5,23 lei, inflație de 10,7%, datorie guvernamentală de 1.132 de miliarde de lei și deficit de 23,95 miliarde de lei după primele patru luni ale anului. Serviciile s-au scumpit cu 13%, mărfurile nealimentare cu 12%, iar alimentele cu 7%. Aceste cifre se văd la raft, la rată, la întreținere, la carburant și la factura unei firme mici.
La un salariu mediu net de 5.938 de lei, o inflație de 10,7% înseamnă o pierdere de putere de cumpărare de aproximativ 574 de lei într-un an, dacă venitul nu a crescut în același ritm. La o pensie medie de 2.783 de lei, pierderea este de aproximativ 269 de lei. Asta înseamnă mai puțini bani pentru mâncare, medicamente, utilități și transport, fără ca omul să fi cumpărat ceva în plus.
Nu este normal ca o țară întreagă să stea blocată o lună pentru oameni care încă își împart scaunele, în timp ce prețurile cresc și costurile se adună pentru fiecare familie și fiecare afacere. Prețurile și dobânzile nu așteaptă negocierile politice. Un guvern rămas fără mandat deplin poate ține instituțiile deschise și poate semna ceea ce nu suportă amânare, dar nu poate lua hotărârile mari de care depind împrumuturile, plățile statului, fondurile europene și investițiile. Statul cheltuiește mai mult decât încasează și continuă să se împrumute, iar ministerele nu pot lua decizii majore până când nu există un guvern învestit de Parlament.
Sunt dosare care au termen și nu pot fi lăsate până se termină aceste calcule politice. Ministerul Finanțelor împrumută statul chiar în aceste zile, prin TEZAUR între 8 iunie și 3 iulie și prin FIDELIS între 15 și 22 iunie, iar dobânzile ajung la 7,25% și 7,60% în lei. În PNRR, cererea de plată nr. 4 înseamnă 2,62 miliarde de euro, 38 de jaloane și 24 de ținte, iar toate jaloanele și țintele rămase trebuie închise până la 31 august 2026. Ultima cerere de plată trebuie trimisă până la 30 septembrie 2026.
Cu un PIB sub 400 de miliarde de euro și dobânzi la datoria publică de peste 60 de miliarde de lei într-un an, România nu are de unde să suporte încă o lună pierdută. Banii europeni, investițiile și deciziile legate de securitatea regională nu pot sta în mâna unui guvern care doar administrează acte curente.
Când o țară rămâne fără guvern cu mandat deplin, piețele cer mai mult ca să-i împrumute bani. România era la aproximativ 7% pe titlurile de stat la 10 ani, în timp ce Polonia era în jur de 5,7%, iar Ungaria în jur de 5,5%. Diferența se plătește din buget, nu din declarații. Agențiile de rating se uită la deficit, datorie și la capacitatea statului de a lua decizii, iar România nu are voie să adauge blocaj politic peste aceste cifre.
Se apropie vacanța parlamentară și nu putem închide sesiunea cu Palatul Victoria lăsat pe avarii și cu pretenția că lucrurile pot aștepta până la toamnă. Înainte de vacanța parlamentară trebuie să se lămurească dacă există sau nu o majoritate pentru un guvern. Dacă există, acesta trebuie să ajungă în Parlament și să treacă prin vot. Dacă nu există, blocajul nu poate fi ascuns în spatele încă unei săptămâni de discuții, pentru că România intră în vară cu decizii amânate exact când datoria, cursul, dobânzile și scumpirile cer oameni care pot răspunde pentru ceea ce semnează.
Până la vacanța parlamentară trebuie să existe un vot asupra guvernului. Ori trece prin Parlament un guvern cu mandat deplin, ori România intră în vară cu același blocaj, exact când deficitul, datoria, cursul și scumpirile cer decizii luate acum.
O mână de oameni nu pot ține în loc o țară doar pentru că nu se înțeleg între ei.

https://www.cdep.ro/ords/relatii_publice/site2015.text_presa?pid=30686
Partidul Republican din România

Astăzi am avut onoarea de a primi, la Palatul Parlamentului, un grup de profesori și specialiști din domeniul economic din România, Finlanda, Statele Unite ale Americii, Spania, Lituania, Germania, Irlanda, Japonia și Polonia.
Din România au fost prezenți reprezentanți ai mediului universitar din București, Iași și Brașov, alături de invitați din universități și instituții de profil din străinătate.

Îi mulțumesc domnului prof. univ. dr. Robert-Aurelian , , pentru sprijinul acordat în organizarea acestei vizite și pentru implicarea constantă în apropierea mediului academic, a profesiei contabile și a instituțiilor statului.

M-am bucurat să văd interesul manifestat pentru Palatul Parlamentului, pentru activitatea legislativă și pentru modul în care deciziile publice influențează economia, educația și profesiile liberale.
Astfel de întâlniri reunesc oameni care predau, cercetează, formează generații de specialiști și înțeleg cât de importante sunt regulile clare, pregătirea temeinică și respectul pentru munca bine făcută.
Dialogul dintre mediul academic, profesioniști și instituțiile publice rămâne esențial pentru dezvoltarea unei societăți moderne și responsabile.

Consiliul Legislativ confundă cluburile de noapte cu examenele și dă aviz negativ unei propuneri pentru protecția minorilor

Consiliul Legislativ a dat aviz negativ unei propuneri legislative despre copiii care ajung noaptea în cluburi, discoteci și baruri de noapte, dar în același aviz a cerut reguli pentru „examene sau concursuri în curs de desfășurare”. Examene și concursuri, într-o propunere despre cluburi de noapte.
Propunerea legislativă urmărește să oprească accesul și rămânerea minorilor în localuri de divertisment nocturn și obligă operatorii economici să verifice vârsta celor care intră. Este un text pentru copilul de 16 sau 17 ani care ajunge noaptea într-un club și pentru părintele care așteaptă de la stat o regulă clară, nu un aviz în care cluburile sunt amestecate cu examenele.
La pct. 5.16 din avizul negativ nr. 485/19.05.2026, Consiliul Legislativ cere norme tranzitorii pentru „examene sau concursuri în curs de desfășurare”. Propunerea nu reglementează școala, nu reglementează examene și nu reglementează concursuri. Reglementează accesul minorilor în cluburi, discoteci și baruri de noapte. Prezența unei referiri la „examene sau concursuri în curs de desfășurare” într-un proiect care privește exclusiv accesul minorilor în localuri de divertisment nocturn ridică întrebări serioase cu privire la corelarea observațiilor din aviz cu obiectul real al inițiativei legislative. Instituția chemată să verifice rigoarea textelor legislative ar trebui să ofere observații direct legate de conținutul proiectului pe care îl analizează.
La pct. 5.7, Consiliul Legislativ cere înlocuirea termenului „minor” cu termenul „copil”. Recomandarea nu oferă o protecție suplimentară și poate genera probleme de interpretare chiar în aplicarea regulii pe care propunerea legislativă încearcă să o introducă. Art. 263 din Codul civil definește copilul ca persoana sub 18 ani care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu, iar un tânăr de 17 ani căsătorit este tratat de lege ca persoană cu capacitate deplină de exercițiu. În aceste condiții, înlocuirea termenului „minor” cu termenul „copil” ar putea genera discuții de interpretare în cazul persoanelor sub 18 ani care au dobândit capacitate deplină de exercițiu prin căsătorie. Părintele care crede că propunerea acoperă toate persoanele sub 18 ani ar putea descoperi că tocmai termenul recomandat de Consiliu lasă loc unor interpretări pe care textul inițiativei încearcă să le evite. Propunerea legislativă folosește termenul „minor” pentru a acoperi toate persoanele sub 18 ani. Consiliul propune un termen mai restrâns și creează riscul apariției unor excepții de interpretare acolo unde inițiativa încearcă să stabilească o regulă clară.
La pct. 5.2, Consiliul Legislativ reproșează suprapunerea cu Legea nr. 61/1991. Observația tratează ca suprapuse două reglementări care au obiecte diferite. Legea nr. 61/1991 privește alcoolul, vânzarea, consumul și verificarea vârstei la cumpărare, iar propunerea legislativă privește accesul și rămânerea minorilor în local. Un minor poate intra într-un club fără să cumpere alcool. Poate rămâne acolo noaptea, în același spațiu de divertisment nocturn, chiar dacă nu i se vinde nicio băutură alcoolică. Legea nr. 61/1991 nu reglementează această situație, însă observația din aviz tratează ca echivalente două realități juridice diferite: vânzarea de alcool și accesul într-un local de noapte.
La pct. 5.7, Consiliul Legislativ citează incomplet textul pe care îl analizează. În aviz apare formularea „activităților culturale sau sportive”, în timp ce propunerea legislativă se referă la „activităților culturale, artistice sau sportive”. Termenul „artistice” există în textul inițiativei, dar nu apare în pasajul citat din aviz.
Un părinte nu are nevoie de un aviz care introduce referiri la examene într-un proiect despre cluburi de noapte, restrânge termenul care protejează minorii și citează incomplet propunerea legislativă. Are nevoie de o regulă clară pentru copilul care ajunge noaptea într-un club, într-o discotecă sau într-un bar de noapte.
Problemele reale de tehnică legislativă se repară prin amendamente și dezbatere parlamentară. Dar o inițiativă care urmărește protecția minorilor nu ar trebui blocată prin observații care nu au legătură directă cu obiectul reglementării, prin recomandări care pot genera dificultăți de interpretare și prin citarea incompletă a textului analizat.