Veronica Miona

Din 2016, Yoga Festival este unul dintre proiectele care îmi sunt cel mai aproape de inimă.

Știu că, privite din afară, evenimentele pot părea uneori doar atât: evenimente. Un program, niște clase, speakeri, parteneri, bilete, un weekend bine organizat.

Dar pentru mine și Richmond nu a fost niciodată doar despre asta.

Fiecare ediție începe cu mult înainte să existe un program. Începe cu oameni. Cu întâlniri. Cu idei. Cu acel „da, simt că putem construi ceva frumos împreună”. Alegem să lucrăm cu oameni cu care rezonăm, cu care împărtășim valori și cu care putem crea dintr-un loc bun.

Pentru că eu cred foarte mult că energia din care construiești ceva ajunge, într-un fel sau altul, la oamenii care vin să îl trăiască.

Mi-au trebuit mulți ani să înțeleg și, poate, să am curajul să spun cu voce tare care simt că este o parte din rolul meu.

Îmi place să creez contexte.

Să aduc oamenii împreună.
Să intermediez experiențe.
Să creez acces la educație, la practici, la profesori și perspective diferite.
Să deschid uși prin care, mai departe, fiecare alege dacă vrea să intre.

Și da, vin și provocările. Îndoielile. Momentele în care mă întreb dacă mai vreau, dacă mai pot, dacă merită tot efortul.

Dar undeva, sub tot zgomotul, există mereu vocea aceea mică. Instinctul. Călăuza mea interioară care șoptește: continuă. Aici este ceva important pentru tine.

Așa că… continuăm. ❤️

În decembrie ne întâlnim din nou la Yoga Festival România.

Iar anul acesta voi fi și eu pe saltea, alături de voi, cu o clasă foarte dragă mie — o experiență de mișcare conștientă și respirație, în care coborâm puțin din minte în corp. Observăm senzațiile, respirația, ritmul sistemului nervos și creăm spațiu pentru acel lucru pe care, în agitația de zi cu zi, îl pierdem atât de ușor:

să ne simțim din nou pe noi. Să ne auzim. Să ne întoarcem către inimă.

Dacă simți că vrei să trăiești weekendul acesta împreună cu noi, te aștept cu mare drag la Yoga Festival. 🤍

Biletul îți oferă acces la clasele festivalului, în limita locurilor disponibile, așa că îți recomand să-ți rezervi din timp clasele pe care vrei să le experimentezi.

Ne vedem pe 5–6 decembrie.
Și sper să ne întâlnim și pe saltea. 🤍

Brain fog în perimenopauză? 🧠🌫️

Intri într-o cameră și uiți de ce ai venit. Cauți telefonul în timp ce îl ai în mână. Un cuvânt pe care îl folosești de 20 de ani… pur și simplu nu mai vine. 😅

I know.

Și unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în perioada asta este că nu trebuie întotdeauna să încerc să-mi forțez creierul să funcționeze „mai bine”.

Uneori încep cu corpul. Respirația. Privirea. Mișcarea. Simțurile.

În carousel am pus 9 practici simple din yoga și somatic work pe care le poți încerca:

Nadi Shodhana • Hakini Mudra • Figure 8 • Cross Crawl • Garudasana Arms + Gaze • Somatic Orienting • Shaking • Bhramari • Balasana.

Unele îți cer să te concentrezi.
Unele te pun în mișcare.
Unele reduc stimulii.
Iar ultima îți amintește că uneori nu mai trebuie să faci absolut nimic.

Nu sunt un „tratament” pentru brain fog și nu înlocuiesc evaluarea medicală atunci când simptomele sunt importante. Sunt instrumente simple pe care eu le folosesc pentru atenție, grounding, respirație și reglare în perioada perimenopauzei.

Și poate asta este una dintre lecțiile acestei etape:
nu avem întotdeauna nevoie să ne împingem mai tare. Uneori avem nevoie să ne ascultăm mai bine.

Save this carousel 🤍
Și spune-mi în comentarii: care e preferata ta? Sau pe care ai încerca-o prima?

Brain fog. Mintea sare de la un lucru la altul. Și parcă nu reușești să te aduni.

În astfel de momente, una dintre practicile la care mă întorc este Nadi Shodhana – alternate nostril breathing.

Este o tehnică yoghină de respirație alternativă pe nări, pe care eu o folosesc ca pe un mic RESET: încetinesc, îmi mut atenția pe respirație și îi dau minții un singur lucru de făcut.

Încearcă 2–3 minute, fără să forțezi respirația și fără retenții.

Perimenopauza nu înseamnă că trebuie să „funcționăm” în fiecare zi la aceeași capacitate. Uneori avem nevoie să ne schimbăm starea înainte să cerem și mai mult de la mintea noastră.

Save this for a foggy day. 🤍

Când nu mă pot concentra, uneori nu încerc să mă concentrez și mai tare.

Fac asta.

Hakini Mudra – vârfurile degetelor se ating ușor, respirația rămâne lentă, iar privirea este stabilă.

De ce îmi place? Pentru că îmi oferă câteva puncte

Brain fog în perimenopauză? 🧠🌫️

Intri într-o cameră și uiți de ce ai venit. Cauți telefonul în timp ce îl ai în mână. Un cuvânt pe care îl folosești de 20 de ani… pur și simplu nu mai vine. 😅

I know.

Și unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în perioada asta este că nu trebuie întotdeauna să încerc să-mi forțez creierul să funcționeze „mai bine”.

Uneori încep cu corpul. Respirația. Privirea. Mișcarea. Simțurile.

În carousel am pus 9 practici simple din yoga și somatic work pe care le poți încerca:

Nadi Shodhana • Hakini Mudra • Figure 8 • Cross Crawl • Garudasana Arms + Gaze • Somatic Orienting • Shaking • Bhramari • Balasana.

Unele îți cer să te concentrezi.
Unele te pun în mișcare.
Unele reduc stimulii.
Iar ultima îți amintește că uneori nu mai trebuie să faci absolut nimic.

Nu sunt un „tratament” pentru brain fog și nu înlocuiesc evaluarea medicală atunci când simptomele sunt importante. Sunt instrumente simple pe care eu le folosesc pentru atenție, grounding, respirație și reglare în perioada perimenopauzei.

Și poate asta este una dintre lecțiile acestei etape:
nu avem întotdeauna nevoie să ne împingem mai tare. Uneori avem nevoie să ne ascultăm mai bine.

Save this carousel 🤍
Și spune-mi în comentarii: care e preferata ta? Sau pe care ai încerca-o prima?

Când nu mă pot concentra, uneori nu încerc să mă concentrez și mai tare.

Fac asta.

Hakini Mudra – vârfurile degetelor se ating ușor, respirația rămâne lentă, iar privirea este stabilă.

De ce îmi place? Pentru că îmi oferă câteva puncte foarte simple pe care să-mi așez atenția: atingerea degetelor, privirea și respirația.

În loc de încă un stimul, îi dau minții mai puține lucruri de procesat.

Încearcă 1–2 minute și observă cm te simți după.

Nu avem întotdeauna nevoie de mai multă energie. Uneori avem nevoie de mai puțin zgomot.

Un exercițiu atât de simplu încât pare aproape prea simplu. ♾️

Desenează lent un figure eight / semnul infinitului în fața ta și urmărește degetul cu privirea.

Fără grabă. Fără telefon. Fără să faci trei lucruri în același timp.

Este un mic exercițiu de coordonare vizuală și atenție pe care îl folosesc atunci când simt că mintea mea este împrăștiată.

30–

Hai cu mine puțin în anii ’80. 😂📼

Nu știu ce am cu perioada asta, dar mie chiar mi se pare că am trăit cumva acolo, într-o viață paralelă. Și nu mă refer, evident, la România anilor ’80 😅, ci la America aia pe care am cunoscut-o eu din filme: muzică, culori, libertate, optimism, nebunia aia frumoasă de a încerca lucruri noi. Și mai ales… mai puțină tehnologie și parcă mai multă viață.

Probabil că o romantizez grav. 😂 Dar îmi place și gata.

Acum m-a luat nostalgia atât de tare încât mă duc să-mi pun Pretty Woman. Știu, 1990. Merge. Nu stricăm povestea pentru un an. 😂

Și acum chiar sunt curioasă: care dintre variantele mele de ’80s ți se pare cea mai „eu”?

😄 Spune-mi în comentarii numărul pozei/outfitului — vreau să văd dacă alegem la fel. 👇🏼

Poate mă urmărești pentru yoga. Dar sunt mult mai multe locuri în care ne putem întâlni. 🤍

Pe saltea sau online, prin REWRITE, Yoga Challenges, formări, mentorat, retreaturi, evenimente sau proiecte create împreună — toate au, de fapt, același fir: să ne întoarcem puțin mai aproape de noi.

Dacă simți că unul dintre ele e pentru tine, scrie-mi în DM și spune-mi ce cauți.

Vedem împreună de unde începem.

Poate mă știi de la yoga. Dar yoga e doar o parte din mine. :)

După 11 ani de predat, două-trei business-uri, doi copii și multe versiuni de-ale mele, încă sunt curioasă, încă învăț și încă mă răzgândesc. Poate doar că la 43 de ani am mai multă blândețe cu mine și mult mai puțină răbdare pentru lucrurile care nu mi se potrivesc. 😄

Acum sunt curioasă de tine: spune-mi în comentarii un lucru despre tine pe care n-aș avea cm să-l ghicesc uitându-mă la profilul tău. 🤍

Am învățat că nu în fiecare zi în care nu am chef trebuie să mă forțez. Dar nici să mă opresc. Uneori trebuie doar să stau puțin și să mă întreb: ce se întâmplă, de fapt, cu mine azi?

În yoga există Svadhyaya — simplu- observarea de sine. Și cred că, odată cu timpul, începi să simți mai bine diferența dintre „am nevoie să mă opresc” și „am nevoie doar să încep”.

Tu cm faci diferența? Spune-mi în comentarii sau salvează postarea pentru o zi în care o să ai nevoie de întrebarea asta. 🤍