RO Performing

Din perspectiva unui psiholog: "Cel mai mult m-a costat să recunosc că și eu m-am pierdut pe drum, că ani de zile am confundat iubirea cu responsabilitatea și valoarea cu sacrificiul." O introspecție profundă despre relația dintre iubire, responsabilitate și sacrificiu.

Multe femei românce se confruntă cu o sarcină dublă. Ele sunt pilonul familiei, dar excelează și pe plan profesional, demonstrând o forță extraordinară în a jongla cu multiple responsabilități.

Am lăsat în urmă un post bine plătit și o viață perfectă aparent, pentru a urma un master în Franța. Nu am plecat doar din țară, ci și dintr-o versiune a mea pe care nu o mai doream.

Constantin Brâncuși, Eugen Ionescu și Emil Cioran, nume arhiconoscute în memoria colectivă, au ales Parisul. Acolo, au devenit referințe universale, fără a-și uita vreodată rădăcinile.

Ce este curajul? Este absența fricii sau o decizie conștientă, poate cu o notă de inconștiență? Uneori, curajul este un amestec complex de emoții și acțiuni.

Observ o creștere remarcabilă a femeilor românce care își croiesc propriul drum profesional în Franța. Succesul lor vine dintr-un curaj liniștit, fără a aștepta permisiunea sistemului.

De-a lungul vieții, am fost nevoită să mă reconstruiesc de multiple ori, trecând prin diverse joburi și țări. Deși experiența mea părea valoroasă, nu reușeam să o traduc în următorul capitol profesional. Am realizat că 'rupturile' din parcursul meu erau, de fapt, locurile unde s-au depus cele mai importante straturi ale identității mele. Astăzi, această experiență stă în centrul muncii mele ca psiholog.

Transmiterea limbii materne este esențială pentru continuitatea culturală și identitară a generațiilor crescute în afara țării. Acest proces creează legături reale și facilitează transferul de competențe între generații și țări.

Am plecat cu inima strânsă, patru valize și copilul meu, fără garanția succesului profesional. Chiar și cu posibilități financiare, incertitudinea unui nou început în Franța a fost palpabilă. Această decizie, marcată de necunoscut, a fost primul pas spre reconstrucția mea identitară. nouă

Am participat la NANT ESla o slujbă românească. A fost un moment de claritate incredibilă, unde nu a trebuit să traduc nimic – nici cuvinte, nici gesturi, nici măcar pe mine însumi. O experiență profundă.