Sebesanul Optimist

🔥 LA 74 DE ANI, A APRINS FOCUL. A PORNIT MOTOARELE. ȘI NE-A ARĂTAT CĂ VIAȚA BATE FILMUL!

19 SEPTEMBRIE. CIUGUD. LAE DREGHICI – LAE CASCADORUL.
Foc.
Motoare.
Patru roți.
Două roți.
Adrenalină.
Forță.
Precizie.
Curaj.
Muzică.
Și un spectacol pe care nu-l uiți.
Dar, dincolo de toate acestea, ieri la Ciugud am văzut ceva mult mai important:
AM VĂZUT CARACTER.
Am văzut un om care, la peste 70 de ani, intră în focul spectacolului cu aceeași pasiune, aceeași forță și aceeași nebunie frumoasă care l-au făcut cunoscut de-a lungul unei vieți întregi.
Lae Dreghici. Lae Cascadorul.
Un nume care, pentru județul Alba și pentru România, înseamnă o poveste de viață.
O poveste construită cu muncă, risc, curaj și pasiune.
Un om care a trăit cascadoria nu ca pe o simplă meserie, ci ca pe un mod de a exista.
Și ieri, la Ciugud, alături de fiul său, Robert Dreghici, și de întreaga sa echipă, Lae ne-a reamintit ceva ce uităm prea des:
OMUL POATE SĂ ÎMBĂTRÂNEASCĂ. PASIUNEA, NICIODATĂ.

🔥🔥🔥

Am văzut mașini în situații incredibile.
Am văzut motociclete.
Am văzut foc.
Am văzut viteză.
Am văzut adrenalină.
Dar în spatele fiecărei cascade am văzut ceva ce publicul nu vede întotdeauna:
MUNCĂ.
Muncă enormă.
Ore de pregătire.
Ore de verificări.
Ore de construcție.
Ore de repetiții.
Oameni care pregătesc tehnic fiecare moment.
Oameni care repară.
Oameni care verifică.
Oameni care pun totul la punct.
Oameni care stau în spatele scenei și care, de multe ori, nu primesc nici aplauzele pe care le merită.
Publicul vede câteva secunde de spectacol.
Ei știu câte zile de muncă sunt în spatele acelor secunde.
De aceea, astăzi, respectul meu nu este doar pentru Lae.
Este pentru TOATĂ ECHIPA.
Pentru Robert.
Pentru cascadori.
Pentru oamenii tehnici.
Pentru muncitori.
Pentru mecanici.
Pentru toți cei care au pregătit acest eveniment.
Pentru toți cei care au pus pasiune și suflet.
Pentru că un om poate fi în centrul scenei, dar niciun spectacol mare nu se construiește singur.
Iar ieri am văzut o echipă.
O echipă care a arătat ce înseamnă forța oamenilor uniți în jurul unei pasiuni.
🇷🇴 Și poate că aici este și partea care m-a emoționat cel mai mult.
Într-o perioadă în care prea multe lucruri ne dezbină, ieri la Ciugud am văzut oameni care au construit împreună.
Au muncit împreună.
Au creat împreună.
Au oferit oamenilor un spectacol.
Asta înseamnă și România pe care vreau să o văd.
România oamenilor care muncesc.
România oamenilor care construiesc.
România oamenilor care își iubesc meseria.
România oamenilor care nu renunță.
România oamenilor care își respectă rădăcinile și duc mai departe ceea ce au învățat.
Și aici mă întorc la Lae.
Pentru că viața lui este, într-un fel, o demonstrație că viața poate să bată filmul.
A făcut cascadorie.
A lucrat în lumea filmului.
A trăit momente pe care alții le-au văzut doar pe ecran.
A fost format în lumea cascadoriei alături de oameni precum marele Szobi Cseh.
Iar astăzi, la peste 70 de ani, încă urcă în mașină, încă pornește motorul, încă intră în spectacol și încă transmite aceeași energie.
Asta nu se învață într-o zi.

Asta se numește caracter.
Asta se numește pasiune.
Asta se numește o viață trăită cu rost.
❤️ LAE, RESPECT!

Respect pentru tot ceea ce ai făcut.
Respect pentru cariera ta.
Respect pentru curaj.
Respect pentru pasiune.
Respect pentru faptul că, după atâția ani, încă poți să aprinzi focul într-o arenă și, mai important, să aprinzi ceva în sufletul oamenilor.
Iar celor care au fost ieri la Ciugud le spun:

Ați văzut ceva rar.
Ați văzut un spectacol.
Dar ați văzut și o lecție.
O lecție despre muncă.
Despre pasiune.
Despre echipă.
Despre curaj.
Despre oameni.
Și vouă, celor care vedeți această postare, vă spun:

DAȚIMAI DEPARTE LUCRURILE FRUMOASE!

Distribuiți.
Comentați.
Vorbiți despre oamenii care merită.
Pentru că lucrurile bune trebuie să ajungă în prim-plan.
Trebuie să vorbim mai mult despre oameni care construiesc și mai puțin despre lucruri care ne dezbină.
Trebuie să susținem oamenii cu caracter.
Trebuie să ne bucurăm de oamenii care ne fac să fim mândri că suntem români.
Trebuie să fim mai buni unii cu alții.

Mai curați.
Mai uniți.
Mai aproape de ceea ce este frumos și adevărat.
Ieri, la Ciugud, focul nu a fost doar în mașini.
A fost în oameni.
A fost în pasiune.
A fost în echipă.
A fost în suflet.
🔥 FOC. ADRENALINĂ. MOTOARE. CURAJ. CARACTER.
Și, mai presus de toate:

🇷🇴 OAMENI.

Lae Dreghici – Lae Cascadorul.
Robert Dreghici.
Echipa.
Ciugud.
Alba.
România.
Viața bate filmul. Iar ieri am văzut-o cu toții.

🔥 CIUGUD, MÂINE SE ÎNTÂMPLĂ! 🔥

IUBITORI DE MAȘINI, MOTOARE ȘI CASCADORII DIN TOATĂ ROMÂNIA, DISTRIBUIȚI! 🚗💨🔥
Sâmbătă, 19 SEPTEMBRIE, ora 17:00, la Stadionul din Ciugud, are loc spectacolul de cascadorie „PRIZONIERUL RISCULUI”.
În prim-plan: LAE DREGHICI – „LAE CASCADORUL” – și fiul său, ROBERT DREGHICI, alături de o echipă de cascadori și sportivi. Sunt anunțate cascade spectaculoase cu mașini și motociclete, inclusiv momente prezentate de organizatori drept premiere naționale.
Lae Dreghici este o figură cunoscută a cascadoriei românești, cu o activitate de zeci de ani. Unul dintre momentele sale celebre a fost săritura cu o Dacie peste două TIR-uri, în 1995, la Alba Iulia, când automobilul a parcurs în aer 63,68 metri.
Haideți să arătăm respect și prețuire pentru un om care a făcut istorie în lumea cascadoriei și care continuă să ducă această pasiune mai departe alături de fiul său. ❤️

📍 CIUGUD – Stadion
📅 19 SEPTEMBRIE 2026
⏰ 17:00
🔥 PRIZONIERUL RISCULUI
👨‍👦 LAE & ROBERT DREGHICI

👉 DISTRIBUIE această postare!
👉 Dă TAG unui prieten pasionat de mașini și motoare!
👉 Trimite-o în grupurile auto/moto din Alba și din țară!
Să ajungă vestea la cât mai mulți iubitori de adrenalină! 🇷🇴🔥

🇷🇴 GEORGE SIMION, PREȘEDINTELE AUR, DUPĂ CONSULTĂRILE DE LA COTROCENI!

Delegația AUR prezentă astăzi la Palatul Cotroceni, la consultările cu președintele Nicușor Dan, a fost formată din George Simion – președintele AUR, Petrișor Peiu – liderul senatorilor AUR și Dan Dungaciu – prim-vicepreședintele partidului.
Mesajul transmis de AUR a fost unul clar și fără echivoc:
👉 AUR își asumă intrarea la guvernare.
👉 AUR nu votează niciun guvern din care nu face parte.
👉 AUR cere o participare reală la actul de guvernare, prin negocieri transparente și de la egal la egal.
George Simion a transmis, după întâlnirea de la Cotroceni, că AUR i-a prezentat președintelui Nicușor Dan soluțiile partidului pentru ieșirea României din criza politică și că poziția formațiunii rămâne neschimbată: „AUR nu votează niciun Guvern din care nu face parte.”
Este o poziție pe care conducerea AUR a exprimat-o public în mod repetat. Și Dan Dungaciu a precizat anterior că partidul este dispus să intre la guvernare, dar numai în urma unor negocieri formale, transparente și de la egal la egal, cu posibilitatea de a participa efectiv la implementarea măsurilor asumate în programul AUR.
De asemenea, Petrișor Peiu a reafirmat după consultări că fără o înțelegere de guvernare, AUR nu va acorda votul pentru un nou Executiv, subliniind că o eventuală înțelegere trebuie stabilită înainte de formarea Guvernului. (Digi24⁠)
🇷🇴 Milioanele de români care și-au pus încrederea în AUR trebuie să fie reprezentate la masa deciziilor.
România are nevoie de o soluție politică clară, de stabilitate și de un Guvern care să își asume responsabilitatea pentru deciziile pe care le ia. Din perspectiva AUR, participarea la guvernare nu poate însemna doar susținerea parlamentară a unui Executiv format de alții, ci asumarea directă a responsabilității guvernării.
În acest context, rămân pe masă două variante discutate în spațiul politic:

🔴 GUVERNARE CU PARTICIPAREA AUR ȘI CU UN PREMIER ASUMAT POLITIC

sau

🔵 ALEGERI ANTICIPATE, dacă Parlamentul nu reușește să construiască o majoritate capabilă să susțină un nou Guvern.

George Simion a transmis că AUR este pregătit să fie parte a soluției și că, dacă un Guvern nu va întruni voturile necesare, trebuie să existe posibilitatea ca românii să fie chemați din nou la urne pentru a decide direcția politică a țării.
🇷🇴 AUR spune că este momentul pentru un nou început, pentru asumare și pentru respectarea votului românilor.
ANTICIPATE SAU GUVERNARE CU PARTICIPAREA AUR!
DREPTATE PENTRU ROMÂNIA! 🇷🇴
RESPECT!










Călin Gheorghe Matieș - DeputatAdrian Bogdan

#2011 – CÂND SEBEȘUL ȘI-A ÎMBRĂCAT CETATEA ÎN STRAIE MEDIEVALE

O poveste despre o idee, despre oameni și despre începutul unei tradiții.
Au trecut 15 ani de la acea fotografie.
O privesc astăzi și îmi aduc aminte nu doar de un eveniment, ci de începutul unei povești care, pentru mine, înseamnă foarte mult: Zilele Cetății Medievale de la Sebeș.
Povestea a început, de fapt, în 2010, când eram viceprimar al municipiului Sebeș și am mers, împreună cu o delegație a orașului, la Büdingen, în Germania, unde am fost invitați la zilele medievale ale orașului.
Acolo am văzut ceva care m-a impresionat profund.
Am văzut cm o comunitate își respectă istoria și cm o cetate poate deveni, pentru câteva zile, locul în care trecutul prinde din nou viață.
Cavaleri, cai, costume medievale, oameni implicați, tradiții și povești.
M-am întors la Sebeș cu un gând:
Dacă ei pot să-și pună în valoare istoria, putem și noi.
Pentru că și Sebeșul are o cetate.
Și Sebeșul are o istorie extraordinară.
Și Sebeșul are povești care merită spuse.
Dar aveam nevoie de oameni care să cunoască această lume.
Așa am ajuns să-l cunosc pe cavalerul Emil A. Hartmann.
Un om de excepție. Un caracter extraordinar. Un om care și-a dedicat o parte importantă din viață cunoașterii și promovării lumii medievale.
Astăzi, când vorbesc despre acele începuturi, simt nevoia să-i aduc un omagiu și un sincer mulțumesc.
Pentru mine, Emil Hartmann nu a fost doar un colaborator.
A fost omul care ne-a arătat cm poate fi construită o asemenea poveste.
Ne-a vorbit despre cavalerism, despre veșminte, despre tradiții, despre cai, despre viața medievală și despre ceea ce înseamnă să dai autenticitate unui astfel de eveniment.
Și a venit la Sebeș cu oameni pasionați de această lume.
Așa am început să punem lucrurile cap la cap.
Alături de noi au fost colegi din administrația locală, oameni de cultură, oameni din comunitate și oameni care au crezut în această idee.
Îmi amintesc cu recunoștință de domnul profesor Constantin Șalapi, directorul Centrului Cultural „Lucian Blaga” la acea vreme, și de toți cei care au pus umărul la organizare.
Le mulțumesc și celor de la Clubul Rotary Sebeș, care au înțeles imediat că un asemenea eveniment poate deveni ceva frumos pentru oraș și s-au implicat inclusiv prin participarea în costume medievale.
Și, astfel, în 2011, ideea a devenit realitate.
Sebeșul a avut prima ediție a Zilelor Cetății Medievale.
Au fost cavaleri.
Au fost domnițe.
Au fost cai.
Au fost costume.
Au fost demonstrații.
Au fost povești despre trecutul orașului.
Au fost oameni din Sebeș, din Lancrăm, Petrești și Răhău.
Și au fost oameni veniți din alte zone ale țării, uniți de aceeași pasiune pentru istoria medievală.
Presa vremii a consemnat evenimentul, iar imaginile de atunci au rămas mărturie.
În fotografia aceasta suntem eu, Adrian Bogdan, viceprimarul Sebeșului la acea vreme, și cavalerul Emil Hartmann.
Pentru mine, fotografia aceasta înseamnă mai mult decât pare.
Înseamnă momentul în care o idee începea să prindă viață.
Îmi amintesc chiar și astăzi cm am urcat pe cal împreună cu Hartmann.
Și îmi amintesc cât de multe lucruri am învățat de la el.
Nu eram un specialist în lumea medievală.
Dar eram un om care credea că Sebeșul merită să-și spună povestea.
Și am găsit oamenii care puteau transforma această dorință într-un eveniment adevărat.
Tot în acea perioadă s-a conturat și ideea Ordinului Scutierilor de Mühlbach, Mühlbach fiind vechiul nume german al Sebeșului.
Au urmat oameni care au dus mai departe această idee și au contribuit la dezvoltarea ei.
Au venit cavaleri și grupuri din Hunedoara, Târgoviște, Suceava, Bistrița și din alte zone ale țării.
În acei ani eram printre pionierii acestui gen de manifestări organizate în România.
Iar Sebeșul avea acum propriul său loc în această lume.
Au fost ani frumoși.
Au fost și perioade în care această tradiție a fost întreruptă.
Dar o tradiție adevărată nu moare doar pentru că, pentru o vreme, se oprește.
Ea rămâne în memoria oamenilor.
De aceea spun astăzi această poveste.
Nu pentru a spune că un singur om a făcut totul.
Niciodată nu a fost așa.
O asemenea poveste se construiește cu zeci de oameni.
Cu oameni care au avut idei.
Cu oameni care au muncit.
Cu oameni care au sprijinit.
Cu oameni care au venit să participe.
Cu oameni care au crezut.
Eu am avut șansa să fiu acolo, în momentul în care ideea s-a născut și să încerc să o transform în realitate.
Și sunt mândru că am putut pune umărul la această poveste a Sebeșului.
Dar, mai presus de toate, vreau să rămână numele și contribuția tuturor celor care au făcut posibil acel început.
Iar în memoria mea, un loc aparte îl va avea întotdeauna cavalerul Emil A. Hartmann.
Un om care a plecat dintre noi, dar care a lăsat în urmă oameni, amintiri și o parte din pasiunea sa pentru istoria medievală.
Mulțumesc, Hartmann!
Pentru că ai veni la Sebeș.
Pentru că ai crezut în idee.
Pentru că ne-ai învățat.
Pentru că ai pus culoare în această poveste.
Astăzi au trecut 15 ani de la 2011.
Privesc fotografia și mă gândesc că poate a venit timpul să privim din nou spre cetate.
Să le povestim tinerilor ce a fost.
Să le arătăm de unde am plecat.
Să nu uităm oamenii care au început această tradiție.
Și, poate, să facem ca istoria să prindă din nou viață la Sebeș.
Pentru că Sebeșul are cetate.
Are istorie.
Are tradiție.
Are oameni care iubesc acest oraș.
Și are o generație tânără care merită să cunoască povestea locului în care trăiește.
2011 nu este doar o fotografie.
2011 este începutu unei povești.
O poveste adevărată.
O poveste de suflet.
O poveste despre oameni.
O poveste despre istorie.
Și, mai ales, o poveste despre Sebeș.
Pentru că istoria nu trebuie uitată. Istoria trebuie transmisă mai departe.
#2011