Daniel Zontea

Urc în mașină, plec către serviciu și, în nici doi kilometri, mașina îmi spune:

„Oboseală detectată la volan. Te rog să te odihnești.”

Acum, lăsând partea amuzantă deoparte, nu că nu i-aș fi urmat sfatul de a mă întoarce în pat, însă dacă ești pornit la drum lung și mașina, după câteva ore de condus, îți spune că ești obosit, ar fi bine totuși să nu o ignori și, mai ales, să nu îi dezactivezi sistemul de siguranță doar pentru că „tu știi mai bine”.

Da, mașina poate greși surprinzându-te căscând necontrolat dimineața, dar când omul obosit greșește, consecințele sunt...

Hai să avem poftă de cafea!
Bună dimineața!

Dumnezeu să te aibă în pază, dragă copilă, căci noi, cei care pretindeam că te protejăm, se pare că nu am reușit!

Am văzut și am prezentat multe accidente ca exemple de-a lungul timpului. Ultimele imagini prezentate au fost chiar la o conferință privind siguranța auto pentru copii, când o persoană din sală, medic de profesie, a părăsit sala, nemairezistând durității imaginilor.

Cam asta am simțit și eu în seara aceasta când am văzut imaginile în care un copil de 3 ani a murit pur și simplu din vina noastră, a adulților.

Știu că acum e mult prea grea durerea pentru mamă, așa că nu o să-i reamintesc textul de lege despre ce și unde a greșit. Însă voi, ceilalți părinți, atunci când v-o spun că nu e bine ce faceți, nu o zic din răutate ori din cauză că nu mai am pe cine amenda. O fac pentru că pur și simplu nu vorbesc prostii când vă zic cât e de periculos.

Iar pentru celălalt conducător auto, fără să fac vreo acuzație, am și lui să îi transmit un mesaj.

L-am preluat de la cineva care poate a văzut accidente și morți întinși pe carosabil cât în două vieți de-ale mele la un loc și care mi-a explicat de ce trebuie să circuli cu acea viteză prudentă în localitate, îndeosebi în intersecții și în apropierea trecerilor pentru pietoni.

„Nu zice nimeni că celălalt nu a greșit, dar de ce trebuie ca tu, prin viteza cu care circuli, să îl omori? Poate mai merita o șansă.”

Păcat, mare păcat că ne ucidem copiii.🥹



Siguranta Auto Copii

DE CE AM URCAT PE SCENA TEDx?

Când am primit invitația de la organizator, prima mea întrebare a fost:

„Sunteți siguri că este o idee bună?"

Mă gândeam că eu, polițist, unul dintre simbolurile omulețului cu „caschetă” sau, mai nou, a „norișorului” de pe Waze sunt un personaj evitat și nu unul agreat.
Și totuși, sala a fost plină cu oameni care au plătit bilet ca să asculte un polițist.

Am vorbit despre motivul pentru care am rămas.

Pentru că, acum mai bine de 20 de ani, eram un puști slab, în uniformă, căruia i s-a spus de un conducător auto care a greșit că este „doar un simplu funcționar”. Și o vreme, chiar s-a întrebat dacă mai are rost să continue.

Dar nu am urcat pe scenă doar pentru a spune de ce am rămas, ci și despre ce rămâne în mintea unui polițist după ce i se termină programul. Fizic plecăm cu toții de la muncă ( in cazul meu de la locul unui accident), însă mintea încă mai rămâne acolo mult timp.
Și poate tocmai de aceea te întorci a doua zi la lucru și încerci să faci ceva ce nu ai făcut cu o zi înainte. Să împiedici o tragedie.

Eu, după 20 de ani, am înțeles că nu pot schimba lumea, nici măcar pe cei din orășelul de la poalele Pietrei Craiului, unde mi-am început activitatea de polițist rutier, dar măcar în toți acești ani am avut șansa să pot încerca.

Până la urmă, profesia mea cere să aplic legea și să fiu acolo când cineva are nevoie de un polițist. Și nu spun vorbe mărețe, căci am crezut și în continuare cred în fiecare cuvânt pe care l-am rostit pe scenă.

Mulțumesc celor aproape 300 de oameni care au ales să asculte povestea unui polițist. Multumesc celor care au râs la momentele amuzante din timpul discursului, celor care m-au aplaudat și m-au încurajat în tot acest parcurs.

Pentru mine, toate aceste reacții au însemnat enorm.

TEDx Udvarhely sunteți minunați!🤗❤️

Foto: 📷 Fazakas Bence

Nu sunt trucuri, ci câteva remarci pe care le-am observat de-a lungul timpului în trafic și pe care, dacă îți duci dimineața copilul la școală, le-ai putea face aproape mecanic, ca el să fie zilnic în siguranță:

1. Așază copilul în mașină pe locul din dreapta spate. Așa ai două avantaje: să îl vezi mai ușor în oglinda retrovizoare și, poate cel mai important, atunci când ajungeți la școală, copilul va deschide portiera dinspre trotuar și pe nu spre carosabil, printre mașini.

2. Caută să nu transformi poarta școlii în punct de îmbarcare. Știu că ai câștiga 30 de secunde dacă ai opri exact pe "X", dar gândește-te că nu ești singurul care pândeste acel loc. Plus că, în fața școlii, se întâmplă să fie și trecerea pentru pietoni. Subliniez... PIETONI.
Caută un loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să mergi pe jos cu cel mic câteva zeci de metri. Mai bine 5 minute de mers pe jos decât zece de haos.

3. Nu pleca imediat după ce copilul a coborât. Mai așteaptă câteva secunde. Uită-te din nou în oglindă și asigură-te că cel mic nu este nevoit să ajungă din nou pe carosabil.
Da, unii părinți, pentru a nu fi claxonați, cred că trotuarul poate fi și refugiul pentru mașina lor (tot pentru 30 de secunde).

Aaaa... și mai e ceva!
Copilul nu învață siguranța rutieră doar din ceea ce îi spune polițistul, ci din ceea ce vede făcând chiar cel care îi cere să facă. Știți voi cine.

Drum bun!

Mai lipsea să zic: „Dacă facem astăzi actele, aveți și un plin gratuit din partea noastră”.

Nu, dragilor! Nu m-am apucat de vândut mașini și vă spun și de ce. La cm le-am văzut eu prin accidentele rutiere și la cm le-aș descrie, cu siguranță nu ar mai cumpăra nimeni de la mine.

Așa că mâine dimineață schimb cămașa și îmbrac din nou uniforma.

După-amiază plăcută să aveți!

Bună dimineața!
Gata, s-a terminat vacanța și am revenit... din nou la școală.


TVR1

Am urcat puțin pe scenă înaintea evenimentului pentru a o testa să văd dacă am emoții.

Nu am avut deloc. Știu și de ce. Pentru că încă voi, publicul, nu ați ocupat locurile din sală și încă nu mi-ați transmis acel sentiment care mă face să continui.

Despre asta voi vorbi mâine la TEDx Udvarhely, despre... "De ce mă încăpățânez să rămân polițist."

Am surprins acest moment într-una din zilele când mă întorceam de la serviciu.
Și pentru că după-amiaza traficul este destul de aglomerat, fetițele păreau că așteptau de ceva timp în dreptul trecerii. Cel puțin așa le-am perceput eu în momentul în care m-am apropiat.

Am ales să o postez din două motive:
Primul ar fi acela că noi, conducătorii auto, trebuie să fim ceva mai atenți în momentul în care ne apropiem de trecerea pentru pietoni și să le permitem traversarea. Avem această obligație.

Iar al doilea motiv este acela că vreau să le felicit sincer pentru modul în care au înțeles siguranța.
Nu te angajezi în traversare decât atunci când ești sigur că cel de la volan te-a văzut și a oprit mașina.
Fix așa au făcut și ele. Chiar și după ce am oprit, mi-au căutat privirea, la fel și pe a conducătorului din sensul opus, și apoi au traversat.
Bineînțeles, pe lângă bicicletă.

Felicitări!