ConFIG

De fiecare data cand citesc despre un soi pe care il am deja in colectie, ajung sa compar ce se scrie despre el cu ce am gustat eu. De cele mai multe ori descrierile se potrivesc, alteori insa par sa vorbeasca despre cu totul alta smochina 😊

Astazi revin asupra unui soi pe care vi l-am mai prezentat, de data aceasta punand fata in fata descrierile care circula si propriile observatii:

Golden Rainbow (sinonim pentru Ben`s Golden Riverside)

Originar din SUA, se pare ca din localitatea Rainbow, California, de unde isi trage si numele.
Soi comun, unifer – produce un singur rod, pe cresterile din anul in curs.
Smochinele sunt de dimensiuni mari, a caror greutate poate ajunge pana la 100 g, cu coaja subtire si interior de culoarea mierii, cu textura fina, gemoasa si siropoasa.
Coaja este descrisa ca verde-galbuie, devenind aurie la maturitate, iar rodurile tarzii ar capata uneori si nuante usor violet. La mine smochinele au fost galbene, iar nuantele violet nu le pot confirma.

Descrierile il prezinta drept un soi cu o dulceata intensa de miere, completata de note fructate ce amintesc de capsuni si kiwi. Pentru mine personal, desi sunt incadrate ca fiind “honey fig”, smochinele au fost moderat de dulci. Asta nu inseamna neaparat ca descrierea este gresita, gusturile difera de la persoana la persoana si conteaza la fel de mult conditiile in care a crescut si s-a copt fructul. Ce am apreciat, in schimb, a fost textura, care, daca smochinele sunt tinute la rece cateva ore inainte de consum, le face chiar racoritoare.

Se recomanda pentru consum in stare proaspata, uscate sau in deserturi. Eu continui sa ii vad potentialul mai ales in procesare, folosite in combinatie cu alte soiuri de marime mai mica, dar mult mai gustoase si mai aromate.

Sezonul urmator voi fi atent la gradul de dulceata si la culoarea rodurilor tarzii, ca sa vad daca diferenta tine de soi sau de conditiile de la mine. Ramane de vazut daca voi regasi si notele de capsuni si kiwi 😊

aka

si

Anul acesta am avut parte de o bucurie mica, dar pentru care astept de fiecare data cu nerabdare: primul rod al unui soi relativ nou din colectie. Nu vorbim de o recolta, ci de cateva smochine, crescute in ghiveci tinut in aer liber, pe care le-am urmarit saptamani la rand pana cand am considerat ca a venit momentul sa le culeg.

Soiul este unul dintre cele pe care le-am adus din colectia domnului Monserrat Pons si, ca multe dintre soiurile de pe insula, are si o poveste a numelui sau:

Roja (sinonime: Rogeta, Rojal)

Originar din Spania, Insulele Baleare, iar conform informatiilor oferite de dnul Pons, isi datoreaza numele culorii rosii pe care o capata in timpul coacerii. Originea sa se presupune ca ar putea fi soiul „Hamir”, descris de Abu Zacaria in Cartea Agriculturii, prin secolul al XII-lea.
Soi comun, presupus bifer (la mine inca nu a produs breba), produce doua roduri, unul pe cresterile din anul anterior si unul pe cresterile din anul in curs.
Conform catalogului, smochinele sunt ovoidale, cu coaja subtire, de culoare negru spre rosu-violaceu, iar pulpa este roz pal. “Ochiul” este mic, de 1-3 mm, iar fructele sunt descrise ca fiind rezistente la ploi si la transport.

Din punct de vedere al gustului, a fost dulce, cu o aroma placuta de smochine confiate, iar textura densa si cremoasa. Avand in vedere ca sunt primele smochine, de pe o planta tanara, tinuta in ghiveci, am fost placut surprins 😊

Nu ma grabesc sa trag concluzii. Asa cm fac cu toate soiurile, ii voi acorda cateva sezoane pana sa imi formez o parere completa despre el.

Ramane de vazut daca sezonul urmator imi va arata si rodul de tip breba, pe care localnicii din Mallorca il apreciau atat de mult.



si

Au trecut cateva luni bune de cand nu am mai postat nimic aici, fara sa anunt nimic, si va datorez o explicatie. A fost o perioada extrem de aglomerata pe plan personal, din acelea in care zilele trec una d**a alta si tot ce nu este strict necesar ramane deoparte. Pagina a fost printre lucrurile lasate deoparte, desi smochinii nu s-au oprit din crescut si din rodit intre timp.

Ma intorc, asadar, cu un soi care mi-a facut o surpriza tocmai in sezonul in care aveam cel mai putin timp sa ma ocup de el:

Paneta de Monda

Conform descrierii primite de la vanzator, este un soi gasit in Spania, un puiet aparut natural, selectat de o pasionata pe nume Isabelle. Tot conform vanzatorului, este productiv, timpuriu, cu coaja subtire si moale si nu are nevoie de polenizare.
Nu pot spune, inca, daca este unifer sau bifer. Planta a pornit anul acesta de la baza solului, asa ca rodul a fost obligatoriu pe cresterile din acest an, iar despre breba vom discuta la anul.
Smochinele au fost culese dintr-o planta crescuta direct in pamant, in aer liber, in curte. Planta a fost afectata de inghet si a pornit anul acesta de la baza, deci a avut de facut tot drumul de la zero, si cu toate acestea a reusit sa coaca rod.
Textura este cremoasa iar aroma este una de fructe de padure, extrem de placuta.

Stiti deja ca soiurile berry sunt slabiciunea mea, asa ca pot fi acuzat de subiectivism, insa o smochina cu textura cremoasa si aroma asta, de pe o planta care a repornit de la sol, mi se pare un rezultat care merita mentionat.

Ramane de vazut cm trece peste iarna care vine si daca, avand o planta mai bine dezvoltata, va confirma si productivitatea despre care vorbeste descrierea vanzatorului.

Intre timp, reiau postarile. Am cateva soiuri culese in sezonul acesta despre care nu am apucat sa va povestesc.



si

Rodul breba prezentat astazi a fost o noutate si pentru mine intrucat nu l-am mai gustat pana acum.

Super Red Hybrid – originar din Malaysia
St. Martin – originar din Franta

Ambele au fost delicioase, cu note fructate, insa cel de-al doilea a avut ceva note speciale, ce duceau in zona fructelor de padure.




si

Tot din seria rodului de tip breba va prezint astazi alte doua soiuri:

Bakor- presupus a fi originar din nordul Africii, din regiunea

Unk Portugalia – un soi cules din flora spontana gasita in vacanta petrecuta in Lisabona.

Ambele au avut aroma fructata, insa cel dintai a avut o dulceata, minunata, specifica unei prune supracoapte.




si

Alte breba culese zilele trecute, din 2 soiuri atractive si gustoase.
Red Syam si Pingo de Mel

Primul este originar din Malaysia, in timp ce al doilea din Portugalia.

Rodul are cam acelasi calibru, insa sunt diferente majore intre arome, respectiv aroma fructata pentru Red Syam si aroma mieroasa pentru Pingo de Mel.

Desi poate parea banala aroma celui de-al doilea, pot fi percepute si usoare note de condiment dulci, atunci cand este la supracoacere, ceea ce il face sa fie unul dintre soiurile mele preferate.




si

Soiul de astazi este unui pe care l-am gasit intr-o plimbare facuta in zona rurala din jurul Lisabonei, in anul 2023.

Anul acesta este primul an cu rod si pare a fi bifer, rodul prezentat astazi fiind de tip breba.

Desi este un soi atractiv, brebele produse sunt aproape lipsite de arome, dar totusi dulci. Ramane de vazut cm va fi rodul principal…



si

Tot din cele culese weekendul trecut este si soiul Marocco Alter 23.

Un soi a carui rod breba nu exceleaza la aroma si textura, dar care compenseaza prin calibru si productivitate.

In zilele toride sunt numai bune de consumat pentru a te racori.



si

Un nou weekend, alte smochine breba culese!

De aceasta data va prezint 2 soiuri, respectiv Ronde de Bordeaux si Constantine d`Algerie.

Unul a avut aroma combinata de fructe de padure si struguri (berry flavor), in timp ce celalalt a fost extrem de dulce si mieros (honey flavor). Le-am cules destul de tarziu, cand erau deja supracoapte iar cantitatea de zahar resimtita era foarte mare.

Chiar daca nu au fost cele mai aratoase, va pot asigura ca au fost cu siguranta delicioase!




si

Anul acesta s-au implinit 4 ani de cand am pornit in aceasta calatorie minunata de colectionar de soiuri de smochine.
Imi amintesc ca la inceput aveam temeri legate de reusita, insa, stiindu-ma o fire ambitioasa, eram cumva linistit ca voi ajunge unde mi-am propus, in ritmul meu.
4 ani mai tarziu, ma declar multumit de experienta si ma bucur de fiecare data cand privesc inainte si vad ce ma asteapta. Planurile nu s-au schimbat, doar s-au adaptat noilor cerinte si experientei dobandite, iar acum sunt si mai increzator ca se vor materializa.

Am inteles, in cele din urma, ca lucrurile se intampla atunci cand le vine momentul, nu atunci cand le fortam noi sa apara.
Asa cm va spuneam la inceputul anului, acest an este dedicat plantelor mele. Ele sunt cele care m-au motivat mereu sa merg mai departe, atunci cand vedeam ca munca mea da roade, si tot ele ma recompenseaza de fiecare data cu rod minunat.

Va sunt recunoscator pentru aprecierile pe care mi le trimiteti si sper ca, in cele ce urmeaza, sa va pastrati aceeasi parere.

Atasez cateva imagini cu rod de tip breba, din soiul Improved Celeste, cules in weekendul ce tocmai a trecut.
Planta de pe care le-am cules a iernat intr-un solar neincalzit si si-a inceput sezonul in forta.



si