Roberta Sanders Poetry
Share
Am conștientizat că nici o inimă nu trebuie să înceteze să mai bată atâta timp cât în ea mai există un licăr de speranță!
Noi vrem pământ
de George Coșbuc
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut,
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De-ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi,
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi, tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor,
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat,
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os,
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt;
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ, și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat,
Căci vremea ni-e în mâini la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi, strămoși și tați,
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat.
Noi vrem pământ!
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cm vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
INSULA CEA MARE
Lună bună, dă-mi de știre,
Unde să mai caut oare
Insula aceea mare
Și cereasca mântuire?
Port în mine zbor înalt,
Apă, aer, foc, pământ,
Cer albastru, gând curat,
Spirit viu și legământ.
Lacrimi bune, vis fecund,
Bucurii nemăsurate,
Taina vieții, dor profund,
Ape vechi și neclintite.
Lună blândă, spune-mi drept,
Tu ești insula cea mare
Unde Dumnezeu mi-apare?
Roberta Sanders
20/07/2026
Astăzi, de sărbătoarea Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, ocrotitor și simbol al puterii credinței, aducem un gând de respect și recunoștință tuturor celor care îi poartă numele.
În aceeași zi, celebrăm și Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române, prilej de a-i omagia pe cei care slujesc cerul României cu profesionalism, curaj și devotament: piloți militari și civili, personal navigant și nenavigant, precum și pe toți cei care contribuie la siguranța și prestigiul aviației românești.
Le doresc tuturor sănătate, împliniri, putere și bucurii alături de cei dragi. Iar celor care veghează din înaltul cerului, le adresez tradiționala urare a aviatorilor:
Cer senin!
La mulți ani tuturor sărbătoriților acestei zile!
11/07/2026
VEȘNICIE
Andrei Ciurunga
"Nimic din ce-a durut nu ne mai doare,
am îmblânzit și lanțul și celula
și-avem atâția sfinți în închisoare,
că ne săltăm în fața lor căciula.
Nimic din ce ne-a frânt nu ne mai frânge,
suntem mai fără moarte ca oțelul.
Ne rup în două, nu mai curge sânge,
ne trag în săbii, nu simțim măcelul.
Nimic din ce-a ucis nu ne ucide,
purtăm în trupuri sorb de apă vie.
Și ce dacă ni-s fețele livide?
Și ce dacă ni-s pruncii în robie?
Azi fruntea noastră nu se mai prăvale,
ci crește numai, crește ca o pâine,
căci, împotriva negurii din cale,
noi bem lumina zilei pentru mâine."
"Suferința călcată în picioare nu dezvăluie slăbiciunea celui rănit, ci adevăratul caracter și sărăcia sufletească a celui care rănește."
Roberta Sanders
04/07/2026
ISUS ÎN CELULĂ
"Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă.
O, ce trist, ce înalt era Christ!
Luna-a intrat după El în celulă,
Şi-L făcea mai înalt şi mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca nişte păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vesminte,
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.
M-am ridicat de sub pătura sură:
- Doamne, de unde vii? Din ce veac?
Iisus a dus lin un deget pe gură
Şi mi-a făcut semn ca să tac...
A stat lângă mine pe rogojină...
- Pune-mi pe răni mâna ta.
Pe glezne-avea umbre de răni şi rugină,
Parcă purtase lanţuri, cândva...
Oftând, Şi-a întins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Prin somn lumina, dar zăbrelele groase
Lungeau pe zăpada Lui vărgi.
Părea celula munte, părea Căpăţână,
Si mişunau păduchi şi guzgani.
Simţeam cm îmi cade tâmpla pe mână,
Şi am dormit o mie de ani...
Când m-am trezit din grozava genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă şi era lună,
Numai Iisus nu era nicăieri...
- Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui.
M-am pipăit, şi pe mâinile mele
Am găsit urmele cuielor Lui"...
04/07/2026
„Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în față și a recunoaște adevărul. El e crud, acest adevăr, dar numai el folosește.”
Mihai Eminescu
Click here to claim your Sponsored Listing.
Category
Contact the public figure
Website
Address
Boulevard Regina Elisabeta
Bucharest
030167
Opening Hours
| Monday | 11:00 - 17:00 |
| Wednesday | 17:30 - 20:30 |
| Friday | 11:00 - 19:00 |