Mircea Radu

Mircea Radu

Share

Fă ce-ți place și nu te gândi la succes!

05/06/2026

Dragi prieteni,

Cartea „Până la capătul vieții” poate fi comandată direct prin e-mail, urmând pașii de mai jos:

1. Trimiteți un e-mail la adresa [email protected] cu numele complet, adresa exactă de livrare și numărul de telefon.
2. Prețul unui volum este de 75 de lei. Acest cost include cheltuielile de transport prin curier/poștă, indiferent de localitatea din țară sau din afara ei.
3. Contravaloarea cărții se achită în avans, prin transfer bancar, în contul:
IBAN: RO17CECEB00008RON4125229
Titular cont: Mircea RADU
Deschis la: CEC Bank
Mențiune la plată: „Comanda carte - Mircea RADU
Pentru confirmarea comenzii, vă rog să trimiteți și dovada plății (ordinul de plată) pe aceeași adresă de e-mail.

Vă mulțumesc pentru susținere.
Lectură plăcută!

04/06/2026

Când eram copil, mama mă punea să mă rog seara, înainte de culcare. Îmi explica de ce, la ce e bună rugăciunea. Îmi zicea să îmi pun o dorință.

- Se va îndeplini?, o întrebam.
- Da, răspundea.
- Când?
- Când o vrea Dumnezeu, zicea.
- De ce nu când vreau eu?, căutam să aflu.
- Pentru că tu nu știi când ai nevoie, cu-adevărat, de ce anume ceri tu acolo.
- Dar cine știe?, insistam.
- EL.

Cu asta mă lăsa în uimire și fără răspunsuri…Aceleași mirări le am și-acum - viața nu mi-a oferit șansa de a afla prea multe despre Dumnezeu. Pentru mintea mea, Dumnezeu e prea mare și prea de necuprins. După gustul meu, e prea distant….

Nu același lucru îl pot spune despre Fiul Lui.

(Fragment din romanul “Până la capătul vieții”, de Mircea Radu)

03/06/2026

Primii români au emigrat în 1990 dintr-o mare dezamăgire ce a culminat cu mineriada. După niște ani, a fost rândul celor care au plecat de foame - fabricile unde lucrau au fost falimentate, minele s-au închis, ei au rămas pe-afară. Aveau alternativă? Nu…..

Apoi, pe la mijlocul anilor 2000, au luat calea exilului doctorii, arhitecții, inginerii, IT-știi, cei cu multă carte, pe scurt ”creierele”. N-au plecat de foame, ci din neputința de a lupta cu un sistem corupt, de neacceptare a situației umilitoare de a sta în umbra unuia mai prost pregătit sau de a fi șicanat de cineva plantat politic în vârful ierarhiei. Ei au plecat de scârbă - cred că ăsta e cuvântul cel mai potrivit….

În tot timpul ăsta, Statul nu a mișcat un pai - din indolență, din nepricepere sau din ticăloșie…

Sigur că există un sentiment numit dor de țară cu care e greu să te pui, dar anii printre străini te învață să înghiți durerea…

(Fragment din romanul “Până la capătul vieții”, de Mircea Radu)

02/06/2026

Celebritatea e o chestiune complicată și bizară.

Când ești sus, ai succes și oamenii toți fac frumos pe lângă tine, aproape n-o simți. E ceva ce ți se-ntâmplă pur și simplu. Ce nu se știe e că celebritatea se simte cel mai acut atunci când ești jos, când necazurile vin unul după altul și aproape nu mai e loc unde să nu fi fost lovit.

Oamenii sunt atrași de celebritate, sunt hipnotizați de banii, casele, bețiile și trasul pe nas rezervate numai celor faimoși, lucruri la care Vasilescu, Ionescu și Popescu doar visează și pe care n-or să le aibă în veci. Citeam că un tip a stat în ploaie două ore la coadă ca să intre la Muzeul Madame Tussaud doar ca să-și desfacă paltonul și să și-o frece în fața statuii din ceară a lui Marylin Monroe…

Celebritatea e o perversiune!
Este cea mai scurtă și mai cuprinzătoare definiție. Vorbele astea ar trebui săpate în piatră la intrarea în orice televiziune.

01/06/2026
30/05/2026

Sanda Țăranu a fost una dintre cele mai îndrăgite crainice de televiziune.

În anii ’70 multe femei se inspirau din felul în care ea arăta. Programele TV mizerabile ale deceniului următor nu i-au afectat profesionalismul dar, pe ecranul alb-negru, pe chipul ei se puteau vedea nuanțele de gri.

Elegantă, caldă, valoroasă.
Așa era și în realitate.
A fost un star.
Sanda Țăranu a fost fața Televiziunii Române.

Odată cu ea se sfârșește The Golden Age, o eră când televiziunea română însemna ceva.
Și nu doar pentru că era unica.

12/05/2026

Tvoja Krv i Moja este vinul preferat al băieților răi, cu încredere în steaua lor și cu gura mare pe cât le e sufletul. Al celor care nu dau doi bani pe fals, isterie și nimicuri, al bărbaților care se uită la Eurovision doar ca să vadă câte voturi primește concurentul care se identifică rață și mănâncă muci.

Tvoja Krv i Moja (trad. “Sângele tău și al meu”) este un croat puternic, aspru și roșu închis, cu gust de prună, lemn și afine; mi s-a părut că are și o adiere de mentă, așa, pe final. L-am băut pe tot fără să mă grăbesc și am ascultat Tears for Fears de mai multe ori. Am urcat scările demn.

Înainte de a adormi, cu ochii în tavan, m-am gândit că Tvoja Krv i Moja este vinul din care NASA ar trebui să facă stocuri pentru a le da astronauților la plecare. Când aceștia vor ajunge pe Lună și după ce vor zice treaba aia cu ”E un pas mic pentru om….” vor deschide sticlele, vor bea şi vor căuta Pământul în geamul curbat al căștii celuilalt - nu-l vor găsi. Și-atunci vor avea o strângere de inimă și vor plânge iar lacrimile li se vor urca spre frunte.

În timpul ăsta stelele vor străluci ca de obicei, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

10/05/2026

România trece printr-o perioadă grea. Dincolo de nivelul de trai și alte neajunsuri stă falia săpată între noi, românii.

În acest tablou al unei Românii chinuite și lipsite de speranță, surprinzător (sau poate nu) apare Prințul Nicolae care propune ca 10 Mai să fie Ziua României Moderne. O zi a memoriei și a continuității naționale.

Prin discursul său cald, rostit în stradă, în fața Palatului Regal, Prințul Nicolae nu face altceva decât să ne reamintească cine suntem noi, românii, și ne îndeamnă să ducem mai departe ce am primit.

02/05/2026

Sunt în stare să fac pariu că va reveni “moda” fumatului de tutun. Și că cei de acum, “cercetătorii britanici”, vor zice că nu, dom’le, studiile recente arată că fumatul is the new black și că nu e chiar atât de rău.
PS: Nu fumez, nu pledez pentru asta dar nici nu-i condamn pe cei care o fac.

30/04/2026

Italia, anii ´60. El, student, absorbit de lectura unei teme care-l pasionează. Sacou clasic, cravată strânsă, nod dublu, cămașă albă, perfect regulamentar. Stângaci.

Ea, relaxată. Atât cât își dă voie să fie și nimic mai mult. Pantofi din piele cu toc mic, fustă mini cu imprimeuri puternice, acoperită de un ghid. Nu doarme, e doar o părere, ea privește spre el, mijit, printre pleoapele cu gene lungi.

Se aude mersul trenului, se simte mirosul de țigară venit de pe hol. Ei nu au coborât niciodată și nici nu o vor face. În această imagine timpul stă în loc.

Want your public figure to be the top-listed Public Figure in Bucharest?
Click here to claim your Sponsored Listing.

Category

Website

Address


Bucharest