Iaacasa.ro

În ciuda speranței exprimate de mulți dintre dvs, dar și de către prieteni apropiați (și chiar de unii membri ai familiei) că delirul meu mistic a luat sfârșit odată cu publicarea primului volum din "Cuvintele care au țesut lumea", ei bine, vă anunț că am terminat volumul doi. Nu terminat în sensul de "bun de tipar" ci terminat în sensul de adunat materialele și încropit varianta inițială. În intervalul dintre vol 1 si vol 2 numărul cărților sfinte din biblioteca mea a cunoscut o creștere exponențială. În acest moment nu mai am raftul de mistică iudaică, raftul de mistică musulmană sau raftul de mistică creștină ci biblioteca de fiecare credință în parte. Atât de multe sunt încât simți niște furnicături cuvioase de când ieși de pe autostradă, iar când te apropii de Odobești te ia cu levitație.
Atât de multe sunt încât sâmbăta trecută, în timpul mesei de prânz, tata m-a întrebat, cu cea mai sinceră îngrijorare:
- Ce o să faci cu ele după ce mori?
- Poftim?
- După ce mori...
- Așa, optimistă abordare, după ce mor... ce?
- Ce se întâmplă cu cărțile tale?
- Îi rămân Ilincăi să le vândă mai departe.Dacă le-o mai cumpăra careva.
- Nu cărțile scrise de tine. Celelalte.
- Celelalte... tot ei.
- Pe Ilinca n-o interesează.
- N-o interesează acum. Poate la momentul ăla o interesa-o.
- Trebuie să le donezi unei biblioteci.
- Le donez unei biblioteci.
- Sau unei biserici.
- Sau unei biserici.
- Pe cele evreiești unei sinagogi...
Discuția, inițial amuzantă, începe să mă enerveze.
- Auzi, papa, tu știi ceva ce eu nu știu? Ai băgat analizele mele pe chat gpt și mi-a ghicit că mă curăț? Lasă-mă cu chestiile astea morbide!
Câteva înghițituri se derulează în liniște. Apoi:
- Mă, da' poate din cauza lor ne-a ocolit grindina până acum. Nu le da nimănui!
În atenția celor interesați sistemul antigrindină de la Mera e la mine în cameră. Din păcate are limitele lui. Nu merge la veverițe.

În altă ordine de idei vă spun și vouă o informație interesantă din Mișna(Pirkei Avot): în ziua de vineri, pe seară, cu o secundă înainte de Sabbat, Dumnezeu a mai făcut, la repezeală 10 chestii: toiagul lui Moise, tăblițele de piatră cu poruncile, curcubeul, mana, scrierea, gura pământului, gura măgarului...
Gura măgarului? Care măgar? Drept urmare am căutat măgarul cu pricina. Unde? În cea mai cunoscută traducere englezească a Bibliei -KJV. Și la Numeri 22:21-35 am dat peste peste el. Mă rog, peste ea căci e o măgăriță. Uneori traducerea te pune pe gânduri mai mult decât textul original. De ce au optat englezii pentru ass în loc de donkey, nu știu, dar narațiunea e captivantă în ambele variante de interpretare.

Dacă nu vă spun faza acum, mor

Faza pe care urmează să o citiți are acordul familiei implicate, acord pe care l-am cerut pentru că persoana în cauză citește această pagină și nu doream să se supere pe mine.

Doamnă pe gustul meu: 100+, 80+, 2-. Însoțită de consortul dumneaei: 50-, 80+, 2+ dar degeaba. În ambele cazuri primul număr indică greutatea, al doilea vârsta, al treilea membrele inferioare valide.
Urcarea doamnei pe masa de colonoscopie a fost o provocare pentru mine și pentru cele două asistente, dar coborârea.

Coborârea.
Pasul 1 - verticalizarea
O asistentă în dreapta, una în stânga, eu pe centru, din spate. Doamna se agață ferm de un dulap. Pasul 1 se încheie cu succes.

Pasul 2 - chiloții
Asistenta 1: Doamnă dragă, vă țineți bine?
Doamna dragă: Sigur!
Asistenta 2:Sigur?
DD: Sigur!
Eu îi dau drumul și încep să-i ridic lin, dar ferm și profesional, gogoșarii.

Pasul 3 - aproape de dezastru
Doamna, fără preaviz, dă drumul dulapului și începe să se balanseze periculos.
Eu îmi abandonez cu lașitate misiunea și încerc să interpun între mine și turnul din Pisa scunul cu rotile. Asistentele strigă într-un glas:Doamnă, țineți-vă bine!
Doamna: dați-mi pixul!

Pasul 4 - pixul roșu
Asistenta 1: ce pix?
DD: pixul ăla roșu de pe măsuță. E al meu.
As 2: e pixul meu, doamnă!
DD: Nu-i al meu? Am unul care seamănă leit!
As 1: doamnă, vă dau eu un pix galben, că roșu n-am, dar vă rog nu vă întindeți după pixul roșu că nu putem să vă ținem!

Ajungem în cabinet. Îl chem și pe soțul doamnei. Îl asigur că doamna e bine și că rezultatul e foarte bun. Doamna intervine.
- I-am chinuit să știi! Abia m-au ținut, săracii!
Soțul: trebuia să mă chemați în ajutor! Că încă sunt vânjos!

Îl aprob viguros din cap și-l asigur, cu toată seriozitatea, că data viitoare voi lua în considerare oferta. Din pură curiozitate medicală îl întreb dacă e cu analizele la zi.

Doamna în acest răstimp tot răscolea prin poșetă. De unde scoate... un pix roșu.
- Vedeți? V-am zis eu că am un pix roșu?
În clipa aia trebuia să-i vedeți fața vânjosului: telegarii panicii alergau în toate direcțiile:
- Ce faci, dragă? Îi dai pixul tău roșu?
- Nu, doar i-l arăt!
- De ce?
- Ca să vadă că am pix roșu, să nu rămână cu impresia că n-am!

Soțul, care încă nu știa faza cu pixul roșu pentru care era să ne scape doamna printre degete - eufemistic vorbind - își îndreaptă cele 45-46 de kg și ne comunică părerea dumnealui:
- Așa da!

Pentru că am promis familiei să ascund toate detaliile care ar putea duce la identificarea personajelor menționez locul și data întâmplării: Curacao, iarna lui 2011

Ieri ora 7:00.
Pacienta pășește în sala de proceduri.
- Mai facem colonoscopia?
- De ce să n-o facem?
- Păi azi e sărbătoare mare, dom' doctor! E Sf. Ilie!
Moment în care asistenta mea exclamă:
- Aaa, azi e ziua Ilincăi! La mulți ani pentru Ilinca!
- Săru' mâna!
- Aaa, păi vedeți?! Aveți un sfânt în casă! Și eu! Că și pe bărbată'miu tot Ilie îl cheamă! Mă așteaptă acum să ies de aici să mergem să sărbătorim. Să ne trăiască, dom' doctor, să fie sănătoși, hai să facem altă dată colonoscopia asta!
- Hai să o facem acum, dacă tot v-ați pregătit.
- Și aseară a fost meciu, sunteți obosit.
Încep să mă enervez.
- Doamnă, nici n-am jucat și nici nu m-am uitat la meci. Ați făcut pregătirea pentru colonoscopie, totul e pregătit, e aiurea să nu o facem.
- Să știți că am făcut numai jumătate de pregătire.
- Poftim?
- Am băut numai jumătate din soluția de laxativ.
- De ce? V-a venit rău?
- Nu, dar m-am gândit:" E Sf Ilie, dacă nu mi-o face colonoscopia?"

Ora 8:00
Următoarea încercare de a-mi câștiga pâinea de toate zilele. Mai puțin zilele de sărbătoare, desigur.
- Eu nu vreau cu anestezie că nu mă mai trezesc.
- Stimate domn, fără anestezie va fi foarte dificil în cazul dvs.
- Dificil sau nu, eu vreau fără.
- Ok.
- Sunt însă dispus să mă legați.
Nu, n-am auzit bine. Mulțumesc, tăticule, că în toate bolile te-am moștenit, acum am bifat și surzenia selectivă!
- Ce ați spus?
- Puteți să mă legați.
- Cum să vă leg?! De ce să vă leg?!
- Ca să stau. Că altfel nu stau.
- Eu nu vă leg.
- Atunci, îmi pare rău, nu fac!
- Și mie îmi pare rău, nu faceți!

Se ridică.
- În altă parte m-au legat.
- Vă duceți în partea aia și vă leagă. Eu nu vă leg.
Se apropie de ușă.
- E și fratele meu mai mare cu mine.
Nu înțeleg ce vrea să zică. Mă amenință cu frac'su mai mare?

- Și?
- Mă poate ține el cât vă faceți dvs treaba!

Mai țineți minte bancul ăla cu ucenicul marinar care după o lună pe mare avea chef de buluceală și îl întreabă pe căpitan cm poate rezolva problema. Și ăsta îi spune " cu Tomiță, bucătaru'!" După îndelungi ezitări ucenicul e de acord cu propunerea, dar are o rugăminte: să afle nimeni pentru că el nu e homosexual. Iar căpitanul îi răspunde" asta e mai greu. Pentru că na, tu știi, eu știu, Tomiță - evident că o să știe și el, plus cei doi marinari care îl vor ține pe Tomiță pentru că nici el nu e homosexual"

Aștept cu nerăbdare momentul fericit în care medicii vor fi înlocuiți cu roboți. Vă dați seama ce fum va scoate R2D2 de Sf Constantin și Elena?

M-a tras curentu' muzical - ep. 3

Azi facem dreptate uneia dintre cele mai vechi formații de industrial. Dacă numele lor nu vă spune nimic ganditi-vă doar că au apărut cu fix 10 ani înainte de Rammstein. Sunt cam leat cu Laibach (pe ăștia îi știți - au preluat de la Opus "Live is life" și l-au prelucrat în... "Life is life" ) și cu Nine Inch Nails. Au avut un parcurs destul de sinuos în cei peste 40 de ani de activitate, dar cel puțin piesa de azi e musai să se regăsească în orice playlist al moldovenilor care fac naveta pe A7.
Doamnelor și domnilor, uăi, faceți loc pentru KMFDM, bre!

Bait & Switch Provided to YouTube by Virgin Music GroupBait & Switch · KMFDMB...

Despre oameni și prieteni

La mine în bătătură nu se înghesuie lumea. În primul rând că Mera nu e chiar în raza de acțiune a celor câțiva prieteni și, în al doilea rând, respectivii prieteni chiar sunt câțiva. Adică dacă, Doamne ferește, s-ar nimeri să-mi vină în vizită toți o dată n-aș fi silit să-mi lungesc masa extensibilă. Nu pentru că i-aș ține în picioare ci pentru că sunt foarte puțini. Noroc că-s grași și par mai mulți.

În urmă cu vreo trei sâmbete la ora 14:00 nu rețin ce făceam, dar făceam sigur ceva. Sună telefonul. Să mă suni sâmbăta la ora 14 fără să ai o urgență medicală e un risc ce nu trebuie asumat. Și, cu toate că știa acest lucru, un prieten îndrăznea să își provoace destinul.
- Ce-i?
- Salut, conașu! Ce faci?
- Bine. Ce vrei?
- Ești acasă în Vrancea?
- Da.
- Deranjez?
- Întotdeauna.
- Mă bucur! Fii atent aici: mi-am luat o motocoasă.
- Să fii sănătos!
- Mersi! Dar nu știu să o folosesc.
- Ai tutoriale pe youtube.
- Aș veni până la tine să îmi arăți ce și cum.
- N-are sens. Îți zic la telefon: "ce?" - iarbă, "cum?"-prin mișcări dreapta-stânga.
- Super! În maxim 3 ore sunt la tine!

În trei ore a fost la mine. Sâmbăta la ora 17:00 redevin persoana agreabilă, stimată de întreaga comunitate. Când îmi intră în curte îi sar la piept și îl pup. Nimic gay. Apoi îl iau de mână și îl plimb pe toată moșia. Rup un dovlecel și i-l pun în brațe. În continuare, nimic gay. Îi dau să muște dintr-un castravete direct de pe vrej. Îl duc pe pășune, în zumzet de insecte. Admirăm natura apoi o luăm la fugă țipând ușor, urmăriți de câteva albine. De departe oleacă gay, de aproape - absolut nimic. După vreo oră ne amintim că venise la mine să îi arăt cm funcționează motocoasa. Fiind un alt model decât a mea, am urmărit împreună tutoriale pe youtube și am reușit să-i pătrundem secretele. După ce i-am pătruns sus-numitele secrete i-am dat bujia mea pentru că a lui a rămas definitiv blocată în cheia de bujii. Apoi motocoasa a pornit. A lui. A mea nu mai avea cm pentru că, dacă n-ați reținut, nu mai avea bujie. Apoi s-a dus acasă.

De la mine din curte nu pleacă nimeni cu mâna goală. Și cm văzusem că i se scurseseră ochii după roșiile din grădină i-am cules o sacoșă și i-am dus-o la mașină. La mașină am mai stat nițel de vorbă apoi omul meu a plecat pentru că sâmbăta la ora 21:00 redevin antisocial. Am închis poarta în urma lui, am mârâit oleacă la Tanța peste gard și brusc am realizat un lucru: sacoșa cu roșii era tot la mine. Lângă padocul câinilor. Îl sun.
- Pe unde ești?
- Pe autostradă.
- Ai mers tare!
- Nu. Nu chiar. Am plecat de vreo oră.
- Coane, ți-am cules niște roșii.
- Am văzut.
- Dar am uitat să îți dau punga.
- Și asta am văzut.
- Păi dacă ai văzut de ce nu mi-ai zis?
- N-am știut dacă sunt pentru mine.
- Dar pentru cine credeai că sunt?
- Habar n-am. La cât ești de ciudat puteau fi pentru oricine.

Asta s-a întâmplat acu trei sâmbete. Duminica trecută îl sun.
- Coane, am măcinat niște grâu. Îți aduc făină integrală?
- Da, te rog.
- Câte vrei?
- O pungă.
- OK.
- Auzi, dar am o rugăminte!
- ?
- Pune și tu în altă pungă nu în aia în care au fost roșiile. Așa poate chiar mi-o aduci...

M-a tras curentu' muzical - ep 2

În 1986 în Țăndărei nu prea s-au întâmplat chestii. Doar un eveniment mai răzbate prin ceața amintirilor - și-a luat finu Gogu aparat video. Vorba vine "și-a luat". A primit din RDG nu mai știu prin ce filieră.

Primul film care a rulat pe strada Brăilei în noul cinematograf clandestin a fost Sh**un cu Richard Chamberlain. Eu n-am fost primit în sală pentru că eram minor și la niște faze se văd țâțe.

Al doilea film însă a fost la liber: Mad max 3 - filmat în cinema și titrat în germană. Pentru că absolut niciun spectator nu vorbea germana proiecția a fost extrem de interactivă. Mel Gibson nu știam cine e și cu ce se ocupă. Dar situația s-a îmbunătățit considerabil din clipa în care a apărut Tina Turner care semăna leit cu Argentina, nevasta lui Stadion din fundu curții. Mai puțin la corp. Și nici la păr. Da' la cizme era Argentina curată. Drept urmare am considerat-o personaj pozitiv și am ținut cu ea. " Hai Argentino, rupe blondu!" a fost strigătul cel mai des auzit.

Apoi, ca bonus track, am beneficiat de un special treat: o înregistrare cu muzică proaspăt lansată. Printre piese cu A-ha, Kim Wilde și Duran Duran am auzit melodia pe care v-o propun azi. Nu v-o propun, v-o impun. Nu putem fi prieteni dacă nu ascultați de minim 50 de ori Welcome to the Pleasuredome. Sunt câteva zeci de mix-uri și remix-uri la piesa asta. Încercați-le pe toate, dar începeți cu varianta cu Ryan Molloy lead vocal. Urmăriți linia bass-ului și așteptați momentul în care intră pe chitară Steve Howe de la Yes.

Frankie Goes to Hollywood ft. Steve Howe - Welcome to the Pleasuredome (Produced by Trevor Horn) Watch Frankie Goes to Hollywood perform "Welcome to the Pleasuredom...

Ultimul loc in care ti-ai dori sa iti bei cafeaua intr-o miercuri dimineața e marginea capitalei. Unde ursii sunt de dimensiuni aporcaliptice. Desigur mai sunt cateva variante, dar le respingem cu indignare.
1. Paduraru e pescar amator.
2 Ursu e o vacă. Siameză.
3. Pădurea e atât de mică incat veverițele par urși.
Noi mergem pe ideea că este un grizzly excepțional.

Să lăsăm pisicuțele bagaboante și veverițele itinerante și să ne ocupăm de chestiuni mai serioase.
E timpul pentru un nou serial muzical. În ultimele luni m-am scufundat nu numai în misticism ci și în niște curente muzicale care m-au tras în larg. Și cm nu are farmec să mă scufund în unde tulburi de unul singur, vă iau cu mine.

M-a tras curentu' muzical - ep. 1

Bomba Estereo - m-au dat pe spate. E chestia din aia - dragoste la prima auditie. Noroc că prima audiție a fost recitalul lor la radio KEXP pentru că tot ce am mai găsit pe spotify a fost divorț la a doua audiție. Căutați albumele și înregistrările live din diferite studiouri. Evitatați colaborările - cu excepția celor cu Manu Chao - și orice au pe spotify.

Bomba Estéreo - Sintiendo (Live on KEXP) http://KEXP.ORG presents Bomba Estéreo performing "Sintiendo" live ...

Viața la țară zi de zi, dar mai ales când îți fuge pisica

Ieri a fost o zi din aia. Roller coaster emoțional. Dimineața a început pe pantă descendentă. Atât de descendentă că nu mai speram să o mai ia și la deal oleacă.

În primul rând am găsit în cameră rahat de veveriță. Pentru voi ăștia, de oraș, obișnuiți doar cu rozătoare terestre, vă spun că diferența de dietă dintre o veveră și un șobolan nu asigură o varietate remarcabilă a scaunului. Adică tot a șoarece nedat cu deodorant miroase, nu a conuri de brad sau de pin.

Un rahat de veveriță în mijlocul camerei depășește cu mult găsirea unei jumătăți de vierme într-un măr. Tras mobila de la perete, bătut prin cărți, scuturat lenjerii, înjurături de mamă de veveriță.

Partea proastă e că nu am găsit nicio gaură, nicio cale de intrare și, mai ales, nicio veveriță. Ca și cm a venit pe ușă, și-a făcut nevoile pe când eu dormeam și apoi a plecat.

Cum spuneam, roller coasteru' mergea la vale. Dar încă încet. Vine Ilinca.
- Ce-ai făcut aici?
- Caut o veveriță.

Dacă vă intră copilul în cameră și voi îi spuneți că toate cărțile din bibliotecă sunt pe podea pentru că sunteți în căutarea unei veverițe posibil să creadă că a venit timpul să sune la azilul ăla drăguț. Nu și în cazul meu.
- Aha. Și ai prins-o?
- Arăt ca și cm aș fi prins-o?
- Tu arăți în general ca unu care prinde veverițe. Auzi, Missy nu a dormit azi-noapte acasă!
- Poftim?
- Missy nu e pe nicăieri.

O avem pe Missy de 12 ani, cam așa. Dacă e ceva ce detestă e viața la țară. Nu iese din casă decât în situații excepționale și însoțită. Și Tara și Otto au boală pe ea și mereu se lasă cu luptă corp-la-corp.

Alertă de gradul 3.
- În pod te-ai uitat?
- Nu.
Ne uităm în pod. Podul- gol.
Alertă de gradul 2.
- La mamaia în casă ai fost?
- Missy nu se duce la mamaia.
Alertă de gradul 1.
- În magazie și în beci ai fost?
- Am fost.
Alertă de gradul 0.
- CUȘCA LUI OTTO!
Missy nu era nici în cușca lui Otto. Nici părți din ea.

Și a început circul. Și furtuna.
Ploaie și vânt de culca copacii. Eu, încălțat cu cizmele lui tata (ale mele erau în cușca lui Otto, dar în spate de tot și nu ajunsesem cu mâna la ele) mergeam prin iarba din jurul curții strigând "Missy! Missy!" Ilinca a cote de moi, cu o umbrelă cu o spiță ruptă striga și ea, săraca, Missy! alternând cu diminutive Missuca! Missunel! Prin curte, absolut inutil, dar la fel de ineficient tata striga " pispispis! vino acasă, cm te cheamă!?"

Pe la ora 4 după amiază am pierdut orice speranță. Fusesem până în pădure, mersesem pe șosea un kilometru în ambele părți. Întrebasem 100 de români. Nimeni nu văzuse pisica.

Pe la 6 seara mă gândeam să tipăresc poze din alea cu chipul ei și recompensă. Atât că la mama n-am imprimantă că sigur o făceam și p-asta. Pe la 9 seara sună finu Doru.

- Ce faci nașu?
- Uite-s supărat.
- De ce?
- Am pierdut pisica.
Pauză.
- Ai jucat-o la poker sau cum?
- Nu, mă. A plecat de-acasă.
- Păi atunci zi și tu că ți-a fugit, nu că ai pierdut-o. Stai liniștit că se întoarce. Așa fac toate. Le vine o nebuneală și fug de acasă două zile.
- După 12 ani?
- După 12 ani. E castrată?
- Da.
- Eh, măcar se întoarce neterfelită.
- Nu se mai întoarce, Dorule.
- Îți dau scris că se întoarce. Tu știi câte pisici mi-au fugit mie?
- De unde naiba să știu câte pisici ți-au fugit ție?!
- Toate.
- Și s-au mai întors?
- Alea care n-au murit călcate de mașină, da.
- Mersi.
- Da' la tine ce, se circulă cu viteză pe acolo?
- Nu.
- Păi vezi!? Dacă n-a călcat-o mașina sau dacă n-a furat-o careva se întoarce?
- Ție ți-au furat pisici?
- Normal. Toate astea de rasă mi le-a furat.

Mă enervez.
- Păi atunci care dracu ți s-a întors dacă pe unele ți le-a călcat mașina și pe altele ți le-a furat?
- Două mi s-au întors. Una bătrână- bătrână care de fapt nici nu fugise, se ascunsese sub o plapumă. Apropo, ai căutat sub plapumă?

Avea sens să îi spun că întorsesem casa cu fundu în sus în cautare de veverițe?!
- Da, Dorule, am căutat sub plapumă. Îs 30 de grade la umbră. primul lucru a fost să caut sub plapumă.
- Și nu era acolo?
- Nu, nu era. Altă idee mai ei?
- Da, caut-o la motor la trocarici.
- Am căutat-o în tot trocariciu. De la motor la portbagaj.
- Pe sub el te-ai uitat?
- M-am uitat.
- Atunci nu e acasă. Se întoarce, o să vezi!

Pe la 10 seara miau-miau la ușă. Revenise bagaboanta. Missy adică. Țipete de bucurie! Îmbrățișări etc. Îl sun pe Doru.
- S-a întors!
- Cine?
- Pisica. Missy!
- Serios?
- Da. Ai zis tu că se întoarce și uite că s-a întors.
- Am zis asta că te-am văzut dărâmat. Mie nu mi s-a întors niciuna.
- Decât aia bătrână-bătrână.
- Aia nu plecase. Am găsit-o moartă.

Eu n-am nevoie de multe chestii ca să simt că trăiesc din plin. Am pisică, veveriță și pe Doru.

Dacă nu vă spun faza acum, mor

După cm ați remarcat viața mea e foarte plată. Ca Câmpia Română.
Luni - duminică: cabinet-curs-acasă la mămica. Și se face iar luni.

Azi am zis să-mi condimentez un pic existența și m-am dus unde? Nu ghiciți nici dacă v-arăt. Pe bune, dacă vă arăt chiar nu ghiciți. M-am dus la frizer.

Vreau să vă spun că afacerile care implică păr sunt la un nivel foarte jos în acest moment în capitala patriei noastre. De la mine până la Mihai Viteazu (au trecut atâția ani de când nu v-am mai povestit despre el încât sunt convins că l-ați uitat) sunt alte trei frizerii. La ora 09:50, în toate, frizerii stăteau pe scaune privind cu deznădejde bulevardul după potențiali clienți. Practic nu trecea bărbat cu păr care să nu simtă presiunea privirilor celor 6-7 Figaro lipsiți de clienți. Mai puțin eu. Din motive evidente nu eram considerat un posibil mușteriu. (Am mai văzut ceva similar pe National Geografic când un porc spinos trece nepăsător prin fața unei familii de lei înfometați ).

Să nu lungim inutil narațiunea: ajung la frizerul meu. Am un șoc: și-a ras barba. Nu numai că și-a ras barba, dar compensator și-a lăsat mustață din aia "antenă de cărăbuș". Acum nu mai seamănă cu Mihai Viteazu ci cu Grigore Vasiliu Birlic în rolul lui Crăcănel.
Ca să fie treaba treabă, jur, Birlic al meu asculta radio Trinitas.

Mă poftește pe scaun, iau loc, mă privește cu atenție încercând să intuiască ce coafură mi-ar putea încropi din cele trei floace și spune:
- S-a făcut 10 și deja mori de cald!
În clipa aia am o revelație negativă: la 10 incepe cursul meu online.

Îl rog să mă scuze, mă extrag de sub cearșaful pe care apucase să mi-l arunce peste umeri și îl rog să îmi permită să deschid Zoom să mă loghez la curs. Omul meu îmi permite și, mai mult, oprește radioul. Nu îl dă mai încet. Îl oprește.

Cursul meu de azi a fost ceva despre Uniunea Europeană. Despre Uniunea Europeană sunt cursuri și cursuri. Cursul meu de azi a fost în top trei cele mai idioate cursuri despre UE. După 5 minute nu mi-am dat seama dacă tipa care îl ținea era cretină sau avea impresia că vorbește unui grup compact de oligofreni. Cert e că după acele 5 minute mi-a fost rușine de Birlic. Efectiv mi-era groază că frizerul meu crede acum despre mine că urmez un curs pentru medici cu nevoi speciale. Îi fac un semn să se oprească din mângâiat țeasta mea cu foarfeca. Îmi scot mâna de sub cearșaf și închid zoom. Liniște. Și deodată aud:
- Îl punem înapoi pe Iisus?