All to Know

❤️Trei întâlniri dedicate unor teme care ne privesc pe fiecare:
Despre Om. Despre Viață. Despre relația cu Dumnezeu.

Vom vorbi despre identitate, relații, misiune personală, familie, suferință, iertare, credință, iubire și despre felul în care toate acestea se întâlnesc în propria noastră poveste.

Nu pentru a primi răspunsuri gata făcute, ci pentru a descoperi întrebările și perspectivele care ne pot ajuta să înțelegem mai bine ceea ce trăim.

👉Descoperă programul pe all-to-know.ro.

Niciun copil nu crește singur. Și nicio familie nu trăiește în afara societății.

Fiecare dintre noi își crește copilul potrivit valorilor, experiențelor și convingerilor sale. Este firesc să nu gândim la fel.

Cât de personale mai sunt alegerile noastre atunci când efectele lor ajung și în viețile altor copii?

Copiii noștri se întâlnesc la școală, în grupuri de prieteni, în tabere, la petreceri și online. Se observă și se influențează reciproc.

De aceea, merită să ne întrebăm cât de personală este, de fapt, alegerea felului în care ne creștem copiii.

Cât timp trăim împreună, alegerile unei familii nu pot ignora complet binele comun, siguranța celorlalți și regulile de care avem nevoie pentru a conviețui.

Libertatea de a ne crește copiii așa cm considerăm nu anulează responsabilitatea față de comunitatea în care copiii noștri cresc.

Unii părinți fac eforturi să pună limite, să transmită valori și să ceară respectarea regulilor. Uneori, acești părinți sunt considerați prea stricți.

În schimb, părinții care permit mai mult pot fi percepuți de copii drept „mai buni” sau mai înțelegători. Uneori, această atitudine înseamnă apropiere și încredere. Alteori, toleranța apare exact acolo unde copilul ar avea nevoie de ghidare, limită și responsabilizare.

Nu orice limită este rigiditate.
Nu orice permisiune este înțelegere.
Nu orice nemulțumire a copilului înseamnă că părintele a greșit.

Dar cred că avem nevoie să rămânem deschiși la experiențele celorlalți.

A asculta nu înseamnă a copia.
A reflecta nu înseamnă a renunța la propriile convingeri.
A învăța de la alții înseamnă să putem selecta, cu discernământ, ceea ce este valoros.

Copiii mei îi influențează pe ai tăi.
Copiii tăi îi influențează pe ai mei.

Iar împreună vor forma societatea în care vom trăi cu toții.

Poate că întrebarea nu este doar:

„Cum vreau eu să-mi cresc copilul?”

Ci și:

„Ce fel de om îl ajut să devină și ce aduce el, prin alegerile și comportamentul său, în viețile celorlalți?”

Nu trebuie să ne educăm copiii identic. Dar avem nevoie să fim atenți unii la ceilalți și la consecințele alegerilor noastre.

Suntem liberi să alegem, dar nu separați de consecințele alegerilor noastre.

Putem primi sfaturi.
Putem citi cărți.
Putem asculta oameni care au trecut deja prin ceea ce trăim noi.

Dar, la un moment dat, tot noi suntem cei care trebuie să alegem să facem pasul.

Schimbarea nu începe atunci când lumea din jurul nostru se schimbă.
Începe atunci când ne uităm cu sinceritate la noi și ne întrebăm:

Cine sunt?
Ce caut?
Ce sens are ceea ce trăiesc?
Și în ce fel vreau să-mi trăiesc viața?

Dacă simți că e timpul să explorezi mai profund relația cu tine, cu viața și cu Dumnezeu, te așteptăm în programul „Omul, viața și relația cu Dumnezeu”

Nu tricoul negru este problema

La liceul fiicei mele, regula vestimentară este simplă: pantalon închis la culoare și tricou alb sau deschis.

Ea și-a pregătit un tricou negru.

Nu pentru că nu avea unul alb. Ci pentru că nu voia să facă ceea ce i se spusese.

Pare un detaliu, nu-i așa?

Dar nu despre culoarea unui tricou este vorba. Ci despre un reflex tot mai prezent în societatea noastră:

„Dacă respect regula, sunt slab. Dacă o ocolesc, sunt descurcăreț.”

Ni se spune permanent: „Fii diferit!”

Și este minunat să fii diferit atunci când diferența înseamnă creativitate, curaj și identitate.

Dar, înainte de maturizare, „fii diferit” poate deveni foarte ușor: „Nu contează ce mi se cere. Contează doar ce vreau eu.”

Iar aici avem o problemă.

Școlile stabilesc reguli, dar uneori chiar adulții permit încălcarea lor. Astfel, părintele care încearcă să-și învețe copilul să respecte limitele rămâne singur în fața unui mesaj colectiv mult mai puternic:

„Regula există, dar numai pentru cine alege să o respecte.”

O regulă formulată, dar neaplicată, nu educă libertatea.

Educă negocierea permanentă, testarea limitelor și ideea că responsabilitatea este pentru cei mai „fraierici”, în timp ce „deștepții” găsesc întotdeauna o portiță.

De aceea, transmit două rugăminți:

➡️ Părinți, să nu confundăm iubirea cu renunțarea la limite. Să explicăm, să ascultăm și să reparăm atunci când reacționăm greșit, dar să rămânem consecvenți.

➡️ Profesori, dacă stabiliți o regulă, susțineți-o calm, coerent și egal pentru toți. Altfel, copilul învață că orice limită poate fi negociată până când dispare.

A respecta regulile firești ale școlii, ale companiei sau ale comunității din care fac parte nu înseamnă că nu am personalitate.

Înseamnă că înțeleg un lucru esențial: Libertatea îmi oferă drepturi. Maturitatea mă învață că am și responsabilități.

Respect regula nu pentru că sunt mai slab, ci pentru că mă respect pe mine, îi respect pe ceilalți și înțeleg că propriul meu comportament mă reprezintă.

Voi ce credeți: îi mai învățăm pe copii să respecte regulile sau îi învățăm, fără să vrem, doar cm să le ocolească?

Să lucrezi cu oamenii înseamnă mai mult decât să știi ce să le spui.

Înseamnă să știi să asculți.
Să pui întrebările potrivite.
Să creezi un spațiu în care omul să poată privi cu mai multă claritate la ceea ce trăiește.

Iar pentru a-i însoți pe ceilalți în procesele lor de schimbare, primul pas este să înțelegi mai bine cm funcționează omul și să începi, inevitabil, cu tine.

Dacă simți că vrei să transformi această preocupare într-o competență pe care să o folosești responsabil în lucrul cu oamenii, programul acreditat „Consilier Dezvoltare Personală” poate fi următorul tău pas. 🤍

📅 Începem pe 18 septembrie.

Înscrieri pe all-to-know.ro.

Nu este suficient să știi.
Și nu este suficient să îți dorești.

Contează felul în care alegi să privești ceea ce ți se întâmplă și felul în care te pregătești pentru ceea ce îți dorești.

Aptitudinile se construiesc.
Atitudinea se cultivă.
Iar direcția în care le folosești poate schimba totul.

Întrebarea este: tu în ce direcție alegi să crești?