ARCEN

Al doilea traseu aniversar ARCEN: De la ARO la Cișmigiu. Rezervările s-au deschis azi.

Blocul din fotografie e ARO, de unde pornește povestea noastră. Peste drum, în vara lui 1930, Bucureștiul și-a făcut o mare pe bulevard: bazinul cu valuri de la Lido, cu orchestră de jazz și parade de costume de baie. Un gazetar scria că acolo îți lași în cabină îmbrăcămintea, starea civilă și deziluziile. Tot acolo, un copil venea des să învețe să înoate. Îl chema Mihai și avea să fie ultimul rege al României.

Un traseu despre Bucureștiul dintre cele două mari războaie: un oraș care a construit cu o viteză pe care n-a mai avut-o niciodată și care n-a bănuit ce urmează.

Sâmbătă 26 și duminică 27 septembrie, de la ora 16:00. Două ore, cu Edmond Niculușcă și Alberto Groșescu.

Gratuit, doar pe bază de rezervare. Biletul și punctul de întâlnire le primiți pe mail.

Ieri, mii de oameni au stat la aceeași masă, La Mița Biciclista, în mijlocul unei intersecții din care, în restul anului, orașul doar trece.

Copii jucând șah pe asfalt, bunici ascultând taraf, oameni care nu se cunoșteau împărțind aceeași bancă de lemn. Bucureștiul știe să stea împreună, doar că rareori îi dă cineva loc. De douăzeci de ani, ARCEN asta încearcă: să-i facă loc.

Azi e chiar ziua lui: 567 de ani de la prima atestare documentară. Și o luăm de la capăt, de la 10:00 la 22:00: ateliere pentru copii, la 13:00 dialogul despre cine păstrează memoria orașului cu Andreea Apostu și Edmond Niculușcă, de la 17:00 DJ Alberto în stradă, iar la 20:00, film sub cerul liber, „Un film cu o fată fermecătoare" (1967), cu Bucureștiul în rolul principal. În plus, acces gratuit în cadrul expoziției “Numai Pictura”, ultima zi de expoziție.

Veniți să-i spuneți la mulți ani așezați la masa lui.

La mulți ani, București! Ne vedem în stradă.

Mâine dimineață, la 10:00, strada se deschide. De douăzeci de ani, ARCEN face un singur lucru, în multe feluri: se luptă ca Bucureștiul să rămână un oraș pe care să-l poți iubi. Am început cu plimbări prin orașul istoric, am continuat cu lupte pentru clădiri care păreau pierdute, iar trei dintre ele trăiesc azi din nou. În jurul uneia, casa Miței Biciclista, o intersecție întreagă și-a schimbat viața: unde se parcau mașini, se întinde acum o masă de 45 de metri la care se așază, de trei ani, tot orașul.

Aniversarea celor douăzeci de ani o ținem cm știm noi: în stradă, cu porțile deschise, de Zilele Bucureștiului.

Sâmbătă și duminică, de la 10:00 la 22:00: jocuri pe asfalt și ateliere pentru copii, două conversații despre oraș la Masa Nesfârșită, colțul de carte despre București, ultimele zile ale expoziției NUMAI PICTURA, viniluri la . Sâmbătă seara, de la 18:30, Tanti Mioara și Taraful de la Vărbilău cântă în mijlocul intersecției.

Duminică, chiar de ziua orașului, DJ Alberto de la 17:00, iar la 20:00 stingem luminile pentru „Un film cu o fată fermecătoare”, filmul din 1967 în care Bucureștiul e personaj principal.

Totul cu acces liber. Fără bilete, fără garduri, fără scenă înaltă.

Veniți pe jos, veniți cu copiii, veniți cu bunicii. La 567 de ani, la mulți ani, București. Ne vedem în stradă.

Amzei. Cartier deschis · 19–20 septembrie · un proiect ARCEN, în jurul casei La Mița Biciclista

Weekendul acesta ne întâlnim în stradă, în jurul Mesei Nesfârșite, de Zilele Bucureștiului, în față La Mița Biciclista. Timp de două zile strada devine spațiu de ateliere pentru copii, dialoguri despre București, muzică, jocuri și film sub cerul liber.

Sâmbătă, ziua se încheie cu Taraful de la Vărbilău, iar duminică sărbătorim Bucureștiul cu muzică și proiecția filmului „Un film cu o fată fermecătoare”, de Lucian Bratu.

📍 Intersecția străzilor Christian Tell și Biserica Amzei

Intrarea este liberă.

Curatorii expozițiilor de La Mița Biciclista, Edmond Niculușcă și Andreea Apostu vin în mijlocul străzii, la masa nesfârșită, sâmbătă și duminică de la 13.00 să vorbească despre București:

• Sâmbătă: “Bucureștiul lui Mihail Sebastian. Despre prietenie și singurătate.”
• ⁠Duminică: “Cine păstrează memoria unui oraș? Pledoarie pentru trei posibile zone istorice ale Bucureștiului.”

Intrarea este liberă.

Weekendul acesta, de Zilele Bucureștiului La Mița Biciclista, pe 19-20 septembrie, are loc finisajul expoziției „Numai Pictura”. Intrare gratuită pentru toată lumea.

Ne vedem în Amzei. Cartier deschis!

„Masa Nesfârșită”, proiectată de artistul și designerul francez Olivier Vadrot special pentru intersecția străzilor Christian Tell și Biserica Amzei, va fi construită într-o nouă versiune pentru situl istoric La Santissima din Napoli, cu ocazia EDIT Napoli, târgul internațional de design, în octombrie. Obiectul în jurul căruia s-au adunat, de trei ani, mii de bucureșteni face de-acum parte din scena internațională a designului.

„E aceeași masă, dar nu chiar aceeași: sunt surori gemene”, spune Olivier Vadrot. A noastră e cea mai mare dintre toate versiunile. Și rămâne acasă: sâmbătă dimineața se montează din nou, în locul pentru care a fost gândită.

Amzei. Cartier deschis, 19–20 septembrie, acces liber.

De Ziua Bucureștiului, orașul se așază la masă.

Pe 19 și 20 septembrie, intersecția străzilor Christian Tell și Biserica Amzei se închide mașinilor și se deschide oamenilor. Pentru al treilea an, „Masa Nesfârșită” revine în mijlocul străzii, alături de concerte, dialoguri despre oraș, ateliere, jocuri și cinema în aer liber.

Ediția aceasta ne găsește pentru prima dată toamna, chiar în weekendul în care Bucureștiul împlinește 567 de ani de la prima atestare documentară.

Două zile în care strada devine din nou loc de întâlnire pentru vecini, prieteni, copii, bunici și oameni care poate nu se cunosc încă.

Cadoul de ziua orașului: concert cu acces liber în mijlocul străzii. Sâmbătă seara, de la 18:30, Taraful de la Vărbilău cântă în intersecție fără scenă înaltă, fără garduri, fără bilete. Doar strada, masa și muzica.

Accesul este liber.

19–20 septembrie | 10:00–22:00

Amzei. Cartier deschis, o inițiativă ARCEN & Mița Biciclista | Stabiliment Creativ.

„Ileana învăţase să iubească, întocmai ca mine, Bucureştiul. Îl descoperea din zi în zi, îndrăgostindu-se de melancolia amurgurilor sale, de limpiditatea nefirească a cerului său, de trotuarele sale vechi, roase de ploi, pe care pasul se aude trist, singuratic. Sunt atâtea nuanţe de vânăt şi cenuşiu pe anumite străzi, şi trapul cailor de la trăsură răsună atât de clar pe caldarâm, încât inima ţi se strânge la gândul că insulele acestea de melancolie şi tăcere vor pieri într-o zi, înecate de fluviul cel mare.” (Mircea Eliade, „Nuntă în cer”)

Vă așteptăm astăzi de la ora 17 la ultimul tur „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade”, pentru a fi privi și ne bucura din nou de insulele vechiului oraș care nu au fost încă înghițite de fluviul cel mare - timpul.

foto: W***y Pragher