VIPER ROOM Production

Despre filmul Hamnet cu 🦾🎬
Pe platourile de filmare ale lungmetrajului
Patru povești de la răsărit

trei filme cu .marincus 🎬🫶

Primul film a lui Yorgos Lanthimos pe care l-am văzut m-a lăsat tăcut și impresionat, era ceva straniu, amuzant și altfel făcut. The Lobster, îmi amintesc și acum că eram voluntar la un festival de film și în program la cinema era și acest film de la acest regizor de care nu auzisem. Nu de bine, nu de rău — pur și simplu nu știam ce să fac cu ce tocmai văzusem. Asta e, cred, cea mai bună descriere a cinematografiei lui: un obiect cinematografic pe care nu ai unde să-l pui.
Bugonia pe care abia l-am văzut vine după unul dintre cele mai bune momente din cariera lui — Poor Things și Kinds of Kindness în același an, două filme complet diferite ca energie. Acum, cu Jesse Plemons și Emma Stone din nou în distribuție, Lanthimos pare că și-a găsit o trupă, un limbaj comun, o familie ciudată cu care să construiască lucruri și mai ciudate.
Nu știu exact ce e Bugonia, dar prin comparație cu celelalte filme ale lui, este mai ușor de digerat, dar rămâne în zona de ciudat și amuzant, în perfect echilibru cu o actorie impecabilă.

trei filme cu .lup 🎬🦾

Foxcatcher (2014) – când ambiția devine o cușcă

Bennett Miller filmează sportul ca pe un război tăcut al ego-urilor. Nu e un film despre wrestling, ci despre nevoia disperată de validare.

John du Pont (Steve Carell, de nerecunoscut) nu vrea să fie campion — vrea să fie important.
Mark Schultz (Channing Tatum) nu vrea gloria — vrea să fie văzut.

Iar Dave (Mark Ruffalo) e singurul care înțelege că victoria fără echilibru te distruge.

Filmul respiră rece: cadre statice, tăceri lungi, corpuri antrenate dar suflete fragile. America succesului devine aici America singurătății — unde banii cumpără performanță, dar nu și identitate.

„Foxcatcher” nu explodează niciodată. Doar apasă lent, constant… până când inevitabilul devine tragedie.

film cu & .olteanu 🦾🎬

trei filme cu 🦾🎬

trei filme cu 🫶🎬