Smart Life Education

De multe ori, părinții cred că un copil care are emoții când prezintă un proiect nu este suficient de pregătit. Dar nu despre asta este vorba.

Aproape tuturor copiilor le bate inima mai tare când trebuie să vorbească în fața clasei. Este o reacție normală. Important este să știe ce să facă cu emoțiile, nu să încerce să scape de ele.

Un copil care știe cm să-și organizeze ideile, cm să vorbească pe înțelesul colegilor și cm să-și controleze tracul va avea mult mai multă încredere în el. Iar asta îl va ajuta nu doar la școală, ci în orice situație în care va trebui să vorbească în fața oamenilor.

Eu sunt Răzvan Cojocaru, iar luna aceasta împreună cu echipa mea îi ajutăm pe copii și adolescenți să vorbească cu mai multă încredere și să-și prezinte ideile fără ca emoțiile să îi blocheze.

Dacă vrei și pentru copilul tău acest lucru intră pe www.eroul.ro și înscrie-l la ,,Trezește EROUL din tine!"

De-a lungul anilor am observat același lucru: adolescenții nu resping informația, ci modul în care le este transmisă.

Dacă îi tratezi de sus, se închid. Dacă le vorbești pe limba lor și le dai exemple din viața reală, participă, pun întrebări și încep să gândească diferit.

Îm cadrul evenimentelor noastre nu ne propunem să le schimbăm viața în două ore. Ne propunem să le oferim perspective, instrumente și încrederea că pot lua decizii mai bune pentru ei.

Unde e limita dintre relaxare și exces?

Cred că mulți părinți își pun întrebarea greșită.

- „Cât timp este prea mult?”.
- „Câte ore are voie să se joace?”.
- „Cât ar trebui să învețe?”.

Dar limita nu este dată de numărul de ore. Ea este dată de ceea ce se întâmplă după.

Relaxarea și-a îndeplinit scopul atunci când copilul se întoarce cu energie la responsabilitățile lui.

Dacă, în schimb, după fiecare pauză îi este și mai greu să înceapă, amână, negociază sau renunță, atunci nu mai vorbim despre relaxare, ci vorbim despre un obicei care îl îndepărtează de ceea ce îl ajută să crească.

Ca părinți, avem tendința să privim efortul și relaxarea ca pe doi adversari. Dar, în realitate, ele sunt o echipă.

Un copil are nevoie să învețe că este normal să obosească. Este normal să ia o pauză. Dar este la fel de normal să revină și să termine ceea ce a început.

Asta înseamnă autodisciplină. Nu să muncești fără oprire și nici să te oprești ori de câte ori apare un disconfort. Ci să știi când ai nevoie de odihnă și când este momentul să mergi mai departe.

Pentru că noi nu îi pregătim pe copii pentru următorul test sau pentru următoarea vacanță.

Îi pregătim pentru o viață în care vor avea proiecte dificile, relații complicate, eșecuri, reușite și momente în care nimeni nu le va spune ce au de făcut.

Iar una dintre cele mai valoroase lecții pe care le pot învăța acasă este aceasta: odihna nu este o destinație, ci este o etapă dintre două momente de creștere.

Tu cm reacționezi când copilul tău spune: „Nu mai pot”?.

Ca să fii un părinte cool, trebuie să:

- Îl critici mai puțin pe copil și nu te mai lupți cu el pentru lucruri neimportante.

- Fii prieten cu prietenii lui. Acceptă-i prietenii chiar dacă uneori nu-- ți place totul la ei.

- Îi ceri părerea atunci când faci ceva care-l implică și pe el, cm ar fi unde să mergeți în vacanță.

- Îi accepți stilul vestimentar și muzica pe care o ascultă.

- Intri în lumea lui și să fii interesat de ceea ce face: poze, jocuri, reușitele lui.

Cea mai grea parte la debate? Să îți susții ideea atunci când cineva vine cu un argument mai bun.

Nu a fost despre cine are dreptate. A fost despre cm îți susții o idee fără să vorbești peste ceilalți, cm răspunzi la un argument și cm accepți că uneori cineva vine cu o perspectivă la care nici nu te-ai gândit.

Copiii din cadrul cursului ,,Trezește EROUL din tine!" au fost de acord, au fost în dezacord, s-au provocat reciproc și au descoperit că o dezbatere bună nu se câștigă vorbind mai mult, ci ascultând mai bine.

Dacă ai un copil ajuns la vârsta adolescenței, unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți face în fața lui este să devii vulnerabil.

Să-i spui despre fricile tale, despre ce crezi despre tine, despre momentele în care și ție îți este rușine să faci anumite acțiuni.

Nu-ți vine să crezi cât de mult va lega o astfel de discuție relația dintre tine și el și mai ales cât de puternic va deveni el, pentru că va fi conștient și el de emoțiile lui, de stările lui și le va putea controla.

În școală, ni se spune adesea că este important să prezentăm proiecte în fața clasei. Dar aproape nimeni nu ne învață cm se face, de fapt, o prezentare bună.

Nu ne explică nimeni cm să ne controlăm emoțiile atunci când avem zeci de ochi ațintiți asupra noastră. Cum să vorbim clar și cu încredere. Cum să ne organizăm ideile, să păstrăm atenția colegilor, să răspundem la întrebări sau să ne revenim dacă uităm ce aveam de spus.

Pur și simplu primim tema, iar în ziua prezentării auzim: „Hai, în față!”.

Este ca și cm ai cere unui copil să meargă pe bicicletă fără să-i arăți mai întâi cm se ține echilibrul. Unii vor reuși din instinct. Alții vor cădea și vor începe să creadă că nu sunt făcuți pentru asta.

Din păcate, așa apare și frica de a vorbi în public. Nu pentru că un copil nu este capabil, ci pentru că nimeni nu l-a învățat cm să facă acest lucru.

În luna august, îi învățăm pe copiii de la curs cm să prezinte cu succes un proiect în fața clasei. Le arătăm un set de tehnici și exerciții cu care să se antreneze înainte de fiecare proiect, astfel încât să fie complet pregătiți și să nu se încurce atunci când toți ochii sunt ațintiți asupra lor.

De fiecare dată când un părinte ne spune „mulțumesc”, știm că am făcut ceva bine.

Aprecierea voastră ne arată că munca de zi cu zi are impact și că încrederea pe care ne-o acordați este bine pusă.

Vă mulțumim că ne sunteți alături.