Big Brands Outlet

Cine vrea să facă cancer? Cineva cu 41 de animale în grijă? Cineva care a rămas la prefixul 50? Cu siguranță nu această doamnă – Ioana Bena. O doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Lupta este pe viață și pe moarte, dar animalele nu pot flămânzi...

​Putem fi noi îngerii lor în această situație cumplită? Putem să ne rupem astăzi de 5 lei, 10 lei, 20 de lei?

Gânduri bune pentru Ioana. ​Toată povestea, fotografiile și datele bancare în acest link: https://www.facebook.com/share/p/1CFZ7TKkyz/

​🙏🏻😞😞😞

Happy ❤️

Sunteți fericiți?

O știu pe Raluca de pe Instagram de aproximativ doi ani. M-a rugat să promovez niște căsuțe pe care le face tatăl ei. Am făcut-o..
Știam despre ea că are probleme locomotorii, că stă toată ziua în pat, mai puțin câteva ore când tatăl ei o așează la o măsuță de lucru ca sa aibă acces la laptop. M-a rugat s-o vizitez când vin la Constanța. N-am făcut-o.
De câte ori postam de pe litoral, de pe la LOFT sau din vacanță cu fetele vedea și mă implora să trec s-o văd. Am reușit recent. Casă veche batraneasca, stil vagon, căldură infernală căci nu aveau aer condiționat.
Știam că Raluca are probleme dar n-am fost pregătit să-mi întâlnesc prietena din online așa. Raluca este un ciot de fata și ca să stea la acel laptop tatăl ei o fixează efectiv între un scaun și birou. Raluca nu poate vorbi, scoate doar niște sunete deși gândește limpede. Raluca are mâinile incovoiate și degetele întortocheate.
I-am spus că mă bucur că am ajuns s-o întâlnesc în timp ce ea scotea niște sunete ce speram să fie de bucurie. Exact când mă gândeam cm Dumnezeu îmi scrie pe Instagram atât de corect și de mult, ea s-a apropiat de taste și cu mâinile ei chinuite mi-a scris: “Sunt fffff fericită”, în timp ce eu mi-am dat seama încă o dată cât de prost sunt. Prost ca nu i-am răspuns mai des, n-am ajutat-o mai mult, a durat doi ani să vin s-o văd și prost ca eu nu sunt fffff fericit. Sunt fericit așa și așa pentru că sunt un imbecil.
Săptămâna următoare i-am trimis un aer condiționat de la prietenul Laurențiu și voi comanda săptămânal o căsuță de la tatăl ei ca să aibă ce munci tot anul și o să vi le fac vouă cadou, donatorilor noștri.
Așa că dacă ați citit până aici va rog patru lucruri:

1 să dați share.
2 să îi dați follow Ralucăi și să îi scrieți, se va bucura enorm.
2 să donați pentru spitalul de psihiatrie pediatrica la link-ul din comentarii pe Facebook și din bio pe insta ca să aveți șanse sa primiți în dar o căsuță pe care ei am s-o comand din acei bani.
3 să-mi spuneți în comentarii, sunteți fericiți? Voi sunteți fericiți ca Ralu?

Dănilă, d**a baie. 😅🥰

Sunt mama unui băiat de 15 ani. Eu și soțul am fost cu el și prietena lui la festival. Oameni buni, voi care vă lăsați copiii singuri aici, să știți că se vorbește extraordinar de vulgar, cm poate nu v-au auzit urechile niciodată. Aproape fiecare frază conține două înjurături și un îndemn la o viață destrăbălată sau la un abuz, ca să fiu elegantă. Este ceva rău, rău de tot.

La un moment dat s-a creat o îmbulzeală de nedescris. Am stat cu frica în sân, gândindu-mă că, dacă se produce o busculadă, suntem prinși acolo. Am fost împinsă, trasă de haine, am nimerit între doi care se scuipau în glumă și m-am ales cu o flegmă în plină frunte. Am căzut în genunchi și m-am julit destul de rău.

A urcat pe scenă unul care cânta numai înjurături, ținându-se de organul din față. După el au urmat și alții. Cântau? Nu. Mai degrabă răgeau, făceau tot felul de gesturi și nu înțelegeai aproape nimic. Nu exista o linie melodică. Și nu, nu sunt o persoană încuiată.

Am rămas oripilată în special de comportamentul unor fete. Eu am avut grijă de fata care era cu noi ca și cm ar fi fost copilul meu. Dar ce am văzut acolo... Doamne! Unele aveau un comportament extrem de provocator: se atingeau și se sărutau ostentativ în fața băieților adolescenți, aflați la vârsta la care hormonii sunt în plină explozie. Mai departe, fiecare va vedea acasă care au fost consecințele și cine s-a protejat sau nu. O să se facă la un moment dat bilanțul de sarcini, herpes, boli etc.

Mi-a fost efectiv scârbă să merg la toaletă. Erau niște toalete infecte. Vedeam adolescenți intrând, ieșind fără să se spele pe mâini... În fine.

Iar apoi a început ploaia.

Lumea s-a agitat instantaneu și oamenii au început să fugă în toate direcțiile. Noi ne-am retras ușor spre margine, iar atunci mi-am dat seama că am pierdut-o pe fată. Am înnebunit de spaimă aproape 20 de minute până am găsit-o. Am căutat-o disperată prin toalete când am văzut că lumea se înghesuie acolo. Grupuri de 10 inși claie peste grămadă în câte o toaletă infectă. Unii mai și vomitau... Mi-a fost teamă să nu o fi luat vreun grup cu forța, să pățească cine știe ce. Fete, băieți, stăteau în toată mizeria din toalete, doar ca să se adăpostească de ploaie. Am deschis multe uși și am văzut copii înghesuiți. A fost ceva îngrozitor.

După experiența asta, parcă aș avea nevoie de dezintoxicare. Numai să-mi curăț urechile de apelativul „c…ie” cred că o să-mi ia ceva timp.

Opinia pe larg, în articol.