Quick Deli

Intri, ai două minute și douăzeci de lei în buzunar.
Fără calcule, fără listă. Primul instinct.
Scrie ce pui în coș.

Bani de buzunar, primul salariu, un bacșiș. Prima dată când ai plătit tu.
Al nostru a fost o navetă de Coca-Cola, în 1994.
Tu ce ai luat?

Toată lumea are unul. Bomboana aia, ciocolata aia, guma aia care a dispărut fără explicație.
Noi aducem produse din 1994. Poate îl avem și nu știi.
Scrie-l în comentarii. Chiar căutăm.

O lună întreagă ți-am povestit de unde venim.
Treizeci și doi de ani, aceeași ușă, aceeași grijă pentru ce ajunge pe raft.
Dar povestea nu ține locul unui lucru simplu: să treci pragul.
Strada Leonida nr. 1. La orice oră.

Dacă umbli prin zona Pieței Romane, clădirea de colț îți e cunoscută. Copertina, firma aprinsă.
Așa arătăm azi. Și așa arătam în 1994.
Poate ai trecut pe lângă noi de zeci de ori fără să intri.
Data viitoare, intră. Sunt trei pași.

2008. Anul în care multe magazine mici s-au închis.
A venit criza. Apoi pandemia. De fiecare dată, cartierul s-a schimbat în jurul nostru.
Noi am rămas. Și ne dorim să rămânem — e singura promisiune pe care o putem face cu adevărat.
#2008

Patru ani de la deschidere. Bucureștiul arăta altfel, iar noi la fel.
Ce vezi în fotografie s-a schimbat aproape tot.
Strada Leonida nr. 1. De atunci, până azi.
#1998

Prin anii 2000, copiii din cartier treceau zilnic pe aici.
Astăzi, unii dintre ei intră pe ușă cu proprii copii.
N-am făcut nimic special ca să se întâmple asta. Am rămas în același loc, cu aceeași grijă.
Dacă ai crescut prin cartier, ne știi. Dacă nu — te așteptăm.

Oamenii de aici cunosc rafturile pe de rost. Unii lucrează în magazin de peste douăzeci de ani.
Spune-le ce cauți sau ce îți place. Îți vor da o variantă la care nu te gândeai.
Așa se cumpără la Quick Deli din 1994.

Vine cineva mâine dimineață. Nu ai cafea. Nu ai ce pune pe masă.
Magazinele s-au închis. Farmaciile, la fel.
Noi, nu.
De treizeci și doi de ani, Leonida nr. 1 este locul unde se rezolvă seara care a luat-o razna.