Doru Bem

Un teatru nu înseamnă doar ziduri, reflectoare și cortine.

Înseamnă oameni care, seară de seară, încearcă să aducă puțină lumină într-o lume tot mai grăbită. Înseamnă întrebări, emoție, memorie, libertate. Înseamnă locul în care o comunitate își poate auzi, încă, propria inimă.

Astăzi, teatrul public de repertoriu are nevoie de noi.

Dacă ai râs, ai plâns, ai plecat alt om după un spectacol sau pur și simplu crezi că o societate fără cultură devine mai săracă în fiecare zi, te rog să semnezi această petiție.

Nu pentru noi, cei de pe scenă.



Pentru ceea ce rămâne între noi după ce se stinge lumina din sală.

✍️ Semnează și distribuie:
https://www.petitieonline.com/petiie_naional_pentru_aprarea_teatrelor_publice_de_repertoriu_din_romania?utm_source=copy_link

Astăzi, o semnătură poate însemna mai mult decât pare.

Mă bântuie un gând pe cât de imposibil, pe atât de frumos: un an sabatic. 😂🌴
🌴

Deși sună puțin comic, scriu aceste rânduri din Central Sulawesi, din arhipelagul Pulau Togean, insula Malenge.

Ținta inițială era Raja Ampat, însă acolo este acum sezonul ploios. Așa am ajuns să descopăr Sulawesi, un mic mare paradis. Insule vulcanice, cascade, lagune de un albastru ireal, vulturi, maimuțe, păsări în toate culorile imaginabile și recifuri considerate printre cele mai frumoase din lume de către pasionații de scuba diving. Corali de toate formele și culorile, pești inimaginabil de frumosi, pisici de mare, rechini mici și o biodiversitate care depășește orice fotografie sau film. Iar despre fructe… aș putea scrie o postare întreagă.🤪

Pentru cei care iubesc snorkelingul, acesta este, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe Pământ. Când fac snorkeling ma
simt ca în “Finding Nemo”. 🐢🪼🐠

Insula Malenge se află în Golful Tomini, unul dintre cele mai adânci golfuri din lume, legat de Oceanul Pacific și cu adâncimi ce ajung până la aproximativ 4.000 de metri.

Locul este plin de europeni de toate vârstele, veniți să străbată aceste insule în lung și în lat. Tocmai pentru că nu este deloc o destinație ușor accesibilă, Sulawesi atrage, în general, un alt fel de turist: oameni dispuși să renunțe la confort pentru autenticitate, oameni curioși, iubitori de natură și de călătorii care nu se rezumă la fotografii frumoase. M-am bucurat să întâlnesc oameni extraordinari, din cele mai diferite colțuri ale lumii, uniți de aceeași fascinație pentru frumusețea creației.

Călătoriile îți pun înainte o realitate greu de înțeles doar din cărți: aceea că, înainte de orice altceva, suntem oameni ai aceleiași planete. Cetățeni ai lumii. Și tocmai această perspectivă te ajută să înțelegi mai limpede limitele oricărei ideologii care absolutizează diferențele dintre oameni, fie ele naționale, etnice sau de altă natură.

Nu este nevoie să călătorești până la capătul lumii pentru a descoperi acest adevăr. Dar întâlnirea directă cu o asemenea diversitate a naturii, cu oameni atât de diferiți și, în același timp, atât de asemănători îți lărgește inevitabil orizontul. Începi să vezi mai clar cât de des confundăm esențele cu aparențele și cât de ușor transformăm ambalajul în conținut. Fie că vorbim despre bunuri materiale, fie despre idei, doctrine sau politici, omul contemporan pare tot mai fascinat de sclipiciul formei și tot mai puțin preocupat de profunzimea fondului.

Natura, însă, rămâne aceeași. Tăcută. Generoasă. Neclintită.

Iar noi avem nevoie de ea aproape la fel de mult cm avem nevoie de propria noastră ființă. Pentru că suntem parte din ea și, în același timp, chemați să o cultivăm, să o stăpânim, să o ocrotim și să o înălțăm înapoi, ca dar, către Creator.

Un dar din Dar menit să se facă Rai!

Un colț de Rai vremelnic, dăruit omului vremelnic, dar care poartă în sine chipul și promisiunea Raiului celui din afara timpului. Ah, dacă noi, oamenii am
înțelege, am crede și ne-am comporta în consecință. Ce bine ne-ar fi.

Aici, restul chiar e tăcere.