Giuvlipen

Noua stagiune începe cu furie. Una care vindecă. 🐦‍🔥
Pe 23 septembrie jucăm Furia care mă va vindeca, la Teatrul Dramaturgilor Români, așa cm v-am obișnuit.

Biletele s-au pus deja în vânzare. Vezi în link-ul din bio.
Ne vedem în sală.
Pe curând!

Warsaw, we’re coming loud. 🐦‍🔥
And we’re bringing the heat directly to Zachęta!

On the night of 2–3 August 1944, the last Roma and Sinti prisoners in Auschwitz-Birkenau’s so-called “Gypsy family camp” were murdered in the gas chambers. Across Nazi-occupied Europe, hundreds of thousands of Roma and Sinti were killed in the genocide we remember today as Samudaripen.

Europe did not only try to destroy Roma lives. It also learned, for decades, how to live with the silence that followed.

Today, fascism is no longer a distant image from history books. It is returning through elections, borders, police practices, media narratives, and the language of “security.” It does not always wear the same uniform. Sometimes it speaks the respectable language of order, tradition, protection, national values. Sometimes it enters through the centre, normalized by those who claim to oppose it.

We remember the dead by refusing the politics that marked them for death.

AMR doar 3 zile și jucăm iar Trauma Kink!🙂‍↔️🌶️
Dacă nu ai văzut încă spectacolul, asta e momentul tău. Mai ales dacă ești mai pe spice așa. 🤪
Jucăm la , așa cm v-am obișnuit.
🎫Biletele? 🎫 tot așa cm v-am obișnuit, la noi în bio aveți link.
Vă așteptăm acolo pe 28!😈

𝗚𝗔𝗟𝗔 𝗣𝗥𝗘𝗠𝗜𝗜𝗟𝗢𝗥 𝗨𝗡𝗜𝗧𝗘𝗥: de vorbă cu Mihaela Drăgan (actriță, dramaturgă, cofondatoare a Companiei de Teatru Giuvlipen)

Crezi că teatrul mai este astăzi o forță politică și socială? Sau am ajuns doar într-o zonă de divertisment?

🔸Teatrul a fost dintotdeauna o forță politicǎ si socială, nu ar fi relevant dacǎ ar fi doar divertisment. Mi se pare ca, tocmai, caracterul sau intrinsec politic e din ce in ce mai asumat si in teatrul din România. Deși, anii trecuți, doar teatrul independent își asuma acest aspect, faptul ca teatrul e politic, a devenit de neignorat si pentru unele teatre de stat. Mi se pare ca această schimbare de mentalitate reprezintă o depășire a conceptului învechit de "artă pentru artă", care a dominat o bunǎ perioadă postcomunistă, și o revenire la înțelegerea profund politică a teatrului.
Mi se pare important sa conștientizăm ca nu există artă "apolitică". Voit sau nu, fiecare operă artistică se poziționează implicit sau explicit în raport cu problemele sociale și politice ale timpului său. Chiar daca e de acum un secol și la prima vedere pare cǎ nu are nicio legătură cu prezentul nostru. Teatru trebuie sa reflecte realitatea, sa o conteste activ si sa invite publicul la o reflecție critică asupra realității sociale și politice.

Dacă ar fi să descrii Gala UNITER într-un singur cuvânt sau într-o imagine, care ar fi aceea?

🔸Sincer, sunt puțin deconectată de evenimentul Gala Uniter, nu am fost niciodată foarte interesată de eveniment. Cu câteva excepții, mi se pare ca aceste premii s-au oferit mereu establishment-ului si mai puțin inovației care a fost adusa in teatrul romanesc, experimentalului, noului, sau creațiilor progresiste. Nu am participat decât o data, atunci când British Council, a oferit un premiu teatrului Giuvlipen, din care fac parte, dar tot timpul a doua zi după galǎ, citesc câștigătorii si poate ca doar mi se pare, dar aceștia sunt mereu cam aceeași.

O gală cu adevărat progresistă ar trebui să încerce să echilibreze recunoașterea excelenței cu deschiderea către nou, experimental și marginalizat. Cred cǎ, Gala Uniter nu trebuie să fie doar o consolidare a structurilor de putere și de legitimare a ordinii existente. Poate că viitoarele ediții ar putea beneficia de o structură mai dinamică, care să încerce să surprindă și energia schimbării, nu doar stabilitatea existentă. Deci da, cuvântul ar fi probabil - „status-quo-ul”/elita/sistemul.

Dacă ai putea introduce o categorie nouă la UNITER, care ar fi aceea?

🔸Uite, da, ar fi o categorie pentru tot ce reprezintă „inovație” in teatrul romanesc. Premiul pentru Inovație ar recunoaște spectacolele care împing limitele formei, tehnicii sau conținutului teatral, si ar contribui la dezvoltarea și modernizarea teatruluiromânesc.
Şi una pentru „teatrul politic”. Această categorie ar recunoaște teatrul care își asumă explicit rolul său politic și social, contribuind la dezbaterea publică și la conștientizarea problemelor societății.

Introducerea unor astfel de categorii nu doar cǎ ar corecta o percepție despre repetitivitatea Galei UNITER, ci ar contribui la transformarea acesteia într-un instrument cu adevărat relevant pentru dezvoltarea teatrului românesc contemporan. Ar recunoaște că teatrul este, în esența sa, o artă a schimbării și că adevărata excelență nu constă doar în „calitatea” formei (ceva absolut subiectiv), ci și în curajul conținutului și în relevanța socială.

📸: Amalia Draniceanu

Celebrăm Ziua Internațională a Rezistenței Romilor ca pe un răspuns la ura și violența care continuă să ne atingă comunitățile.

Astăzi ne amintim de eroii și eroinele Samudaripenului și continuăm lupta lor împreună.