Not a Room

Two perspectives. One shared purpose.
Creating spaces for children to feel, think, learn and grow.

Not a Room and Yumi Mind are joining forces around a shared belief: the spaces we grow up in can profoundly shape the way we think, feel, learn and connect.

Bringing together architecture, psychology and neuroscience, we want to explore a new approach to environments designed for children — spaces that do more than look beautiful. Spaces that support curiosity, emotional wellbeing, cognitive development and a sense of belonging.

Not a Room brings the language of architecture and the power of thoughtfully designed environments.
Yumi Mind brings insights from psychology and neuroscience to better understand how children experience and respond to the world around them.

Together, we aim to turn this intersection of child × mind × space into something tangible and valuable: a new generation of environments where children can feel safe, inspired and free to grow.

This is not simply a collaboration between two brands.
It is the beginning of a shared exploration into how better spaces can help create brighter futures.

CHILD × MIND × SPACE
Architecture × Psychology × Neuroscience

What if the environment is part of education?

Before a child learns to read the world, they experience it.
Through light. Through texture. Through movement. Through scale. Through the freedom to explore.

A thoughtfully designed learning environment does more than surround children — it invites them to participate.

Every curve can spark curiosity.
Every opening can create a moment of discovery.
Every material can encourage touch, movement and connection.

Because exceptional spaces for children aren’t simply beautiful.

They shape how children feel, think, learn and grow.

At Not A Room, we believe architecture can become part of the educational experience — creating environments that nurture curiosity today and influence brighter futures tomorrow.

Designing environments that shape childhood.

Childhood shapes adulthood.
And environments shape childhood.

The spaces we grow up in influence how we feel, explore, connect and experience the world.

Not a Room explores the intersection of architecture, psychology and childhood to create environments that support the way children feel, learn, play and grow.

Not rooms for children.
Environments for childhood.

Un nou an. Un nou început.

De la cei mici, la cei mari, le urăm tuturor copiilor un an școlar cu bucurie, curaj, curiozitate și cât mai multe descoperiri. 🤍

Pentru că în copilărie, jocul și învățarea merg mână în mână. Se joacă, construiesc, inventează, testează, greșesc și încearcă din nou. Iar spațiul din jurul lor poate deveni parte din această călătorie.

Pe măsură ce cresc, însă, lucrurile se schimbă.

La adolescență apar pasiunile, muzica, jocurile, sportul, colecțiile, cărțile, prietenii, proiectele și tot ceea ce începe să definească o personalitate. Camera nu mai este doar „camera copilului”, ci devine spațiul lui.
Un loc în care să se regăsească.
Un loc în care să poată spune „asta sunt eu”.

De aceea, credem că un spațiu pentru copii și adolescenți trebuie să le ofere nu doar funcționalitate, ci și libertatea de a-l personaliza, de a-l transforma și de a-și lăsa propria amprentă asupra lui.

Pentru că un spațiu bun nu crește în locul copilului.
Crește odată cu el. 🌱

Not a Room
Design for children

Este ceva cu adevărat special să vezi cm o idee care odată a existat doar în mintea ta devine un loc real, plin de mânuțe, ochi curioși și amintiri pline de bucurie. 🤍

Cea mai mare bucurie nu este doar să creezi ceva frumos, ci să știi că acel lucru devine parte din copilăria cuiva.

Să privești aceste mici momente desfășurându-se — entuziasmul, curiozitatea, joaca — îți amintește de ce creăm, de fapt, în primul rând.

Pentru că, într-o zi, acești copii vor deveni adulți și poate că nu își vor aminti fiecare detaliu al locurilor în care s-au jucat… dar își vor aminti cm i-au făcut acele locuri să se simtă. ✨

Și ce privilegiu este să ai o mică parte în construirea acestor amintiri.
Să creezi spații în care copilăria poate fi trăită, imaginată, împărtășită și păstrată în amintire.

Acesta este genul de muncă ce umple sufletul. 🤍

Www.notaroom.ro
[email protected]

Cum se joacă copilul tău atunci când nimeni nu îi spune ce să facă?

Construiește? Inventează povești? Aleargă și se cațără? Sau observă, analizează și pune întrebări?

Felul în care un copil se joacă spune multe despre modul în care învață, explorează și se dezvoltă.

La Not a Room, nu începem un proiect alegând culori sau mobilier.

Începem prin a înțelege copilul.

Observăm ce îl atrage, ce îl motivează și cm interacționează cu lumea din jur. Abia apoi proiectăm o cameră care îi susține dezvoltarea prin principiile neuroarhitecturii.

Nu există o cameră perfectă pentru toți copiii.

Există camera potrivită pentru copilul tău.

În acest carousel îți prezentăm cele 4 profiluri predominante pe care le întâlnim cel mai des și modul în care spațiul poate fi adaptat fiecăruia.

💬 Spune-ne în comentarii:
În care dintre cele patru categorii crezi că se regăsește copilul tău?

Puțin despre mine. ❤️

Acum vreo 6 ani, pe lângă proiectele de design interior, mai aveam un "job" de suflet. Mergeam prin restaurante, cafenele sau chiar acasă la oameni și desenam pereți cu cretă. Dădeam viață unei simple table negre.

Și de fiecare dată când puneam mâna pe cretă, mă întorceam puțin în copilărie.

Țin minte și acum cutia mare cu cretă albă din dulapul bunicii, pe hol. Pe atunci nu existau markere cu cretă sau zeci de culori. Aveam doar cretă albă și... imaginație. Și, sincer, era suficient.

Pe la 9 ani am câștigat un concurs de desene pe asfalt. Cred că făcea parte din Olimpiada de Cultură Civică. Da, știu... sună puțin neașteptat. 😄 Dar pentru mine era combinația perfectă: desen și eseu. Exact lucrurile pe care le iubeam.

Nu-mi mai amintesc prea multe despre organizare. Îmi amintesc doar că era prima dată când plecam singură de acasă și mă simțeam incredibil de mare. Îmi amintesc cât de mândră eram de mine când m-am întors.

Și, privind în urmă, îmi dau seama că acea olimpiadă m-a învățat mai mult decât mă așteptam. Să aflu despre drepturile copilului și despre drepturile omului la o vârstă atât de mică m-a ajutat să-mi construiesc valorile și să înțeleg cine sunt și cm vreau să mă poziționez în lume.

Desenul, însă, a rămas firul roșu al vieții mele.

M-a însoțit mereu.

Și astăzi mă liniștește la fel de mult să mă așez în fața unei coli mari, albe, cu multe creioane în jur, și să încep să schițez. E unul dintre puținele momente în care timpul chiar dispare.

Apoi, încet-încet, pasiunea a crescut odată cu mine.

De la desene pe asfalt, la pereți desenați cu cretă. De la propria expoziție de tablouri, la cărți ilustrate. De la schițe pe hârtie, la camere pentru copii, mobilier și spații care există astăzi în realitate.

Cred că asta mi-a plăcut întotdeauna cel mai mult: să iau o idee care există doar în mintea mea și să-i dau o formă. Să o transform în ceva ce poate fi atins, trăit și iubit de alți oameni.

Poate că, până la urmă, asta fac de când eram copil.

Doar că între timp... creta s-a transformat în planșe, randări și șantiere. Iar joaca a devenit profesie. Dar bucuria de a crea a rămas exact aceeași. ❤️