Chef Cook Mawashy

Seara, prin multe case de la țară, nu trebuia să întrebi ce se pregătește de mâncare.

Dacă vedeai ceaunul pe foc și mălaiul pregătit lângă sobă, știai.

Mămăligă.

Mama ori bunica punea apa la fiert, un praf de sare și începea să toarne mălaiul încet, fără grabă. Apoi venea partea grea.

Amestecatul.

Cu făcălețul în amândouă mâinile, până când mămăliga se îngroșa și începea să se desprindă de marginea ceaunului.

„Mai dă-te, mamă, de lângă foc.”

Dar copiii nu plecau.

Știau ce urmează.

Când era gata, bunica lua ceaunul cu o cârpă groasă și îl răsturna dintr-o singură mișcare pe fundul de lemn.

Buf.

Mămăliga rămânea acolo, galbenă și aburindă.

Nu se tăia neapărat cu cuțitul. De multe ori se lua ața și se făceau felii drepte, una câte una.

Lângă ea apărea ce era prin casă: o bucată de brânză, lapte, smântână când era, o ceapă ori o strachină cu ceva rămas de la prânz.

Dar copiii mai așteptau ceva.

Ceaunul.

Pe fund rămânea uneori o coajă rumenită de mămăligă, prinsă bine de metal.

„Mamaie, dă-mi mie coaja!”

Și începea răzuiala cu lingura.

Câte o bucățică pentru unul, câte una pentru altul.

Poate că nu era nimic deosebit.

Dar în vremurile în care nu se arunca aproape nimic, până și coaja prinsă pe ceaun își găsea omul.

Iar cine a mâncat vreodată mămăligă aburindă lângă sobă știe că uneori cele mai bune gusturi ale copilăriei n-au avut niciodată nevoie de ambalaj. 😋👌

👑 A fost numită „boala regilor”, dar adevărul este mult mai interesant.

Timp de sute de ani, oamenii au observat un lucru curios: regii, nobilii și cei foarte bogați sufereau adesea de o boală chinuitoare care le umflă articulațiile și îi lăsa uneori imobilizați zile întregi. Boala se numea gută.

În Evul Mediu și chiar mai târziu, guta era atât de frecventă printre elite încât a primit porecla de „boala regilor”. Nu era o coincidență. În timp ce majoritatea oamenilor mâncau pâine, legume și puțină brânză, nobilii aveau pe masă aproape zilnic carne de vânat, organe, pește, fructe de mare și vin din belșug.

Astăzi știm că multe dintre aceste alimente favorizează acumularea acidului uric în organism. Atunci când nivelul său devine prea mare, se formează cristale microscopice care se depun în articulații. Rezultatul? Una dintre cele mai dureroase afecțiuni cunoscute de medicină.

Medicii din Antichitate descriau bolnavi care nu suportau nici măcar greutatea unei pături peste picior. Cel mai des era afectat degetul mare de la picior, care devenea roșu, umflat și extrem de sensibil. Un simplu pas putea provoca dureri cumplite.

Printre personalitățile despre care se crede că au suferit de gută s-au numărat regele Henric al VIII-lea al Angliei, împăratul Carol al V-lea, Benjamin Franklin și chiar marele savant Isaac Newton.

Dar există un detaliu pe care puțini îl cunosc.

Multă vreme s-a crezut că guta este o pedeapsă pentru excese și lăcomie. Medicina modernă a demonstrat însă că lucrurile sunt mult mai complicate. Factorii genetici, funcționarea rinichilor, hipertensiunea, diabetul și alte afecțiuni joacă un rol important. Cu alte cuvinte, nu doar mesele bogate sunt de vină.

Paradoxul este că boala care odinioară era asociată cu palate, castele și mese regale a devenit astăzi una dintre cele mai răspândite forme de artrită inflamatorie din lume. Dacă în trecut era un semn al bogăției, astăzi poate afecta oameni din toate categoriile sociale.

Așa că atunci când auziți expresia „boala regilor”, să știți că în spatele ei se ascunde o istorie de peste 4.000 de ani, în care medicina, alimentația și societatea s-au împletit într-un mod surprinzător.

.... Să mă ajute puțin în bucătărie...