Angels House Funeral

PRIVEGHIUL NU E NUNTĂ, IAR DUREREA NU SE SERVEȘTE CU CAFEA

Poate că ar trebui să ne întoarcem puțin la rostul adevărat al rânduielilor creștine și să ne amintim de ce mergem într-o casă în care cineva a murit.

La noi, românii, până și moartea a ajuns uneori să vină cu obligații.

Moare omul, iar familia rămâne cu sufletul făcut bucăți. Nu doarme, nu mănâncă, nu mai știe ce zi este. Aleargă după acte, sicriu, preot, cimitir și toate cele necesare și încearcă să înțeleagă cm se poate ca ieri omul să fi fost lângă ei, iar astăzi să vorbească despre el la trecut.

Și tocmai atunci, când familia abia mai poate sta în picioare, apare întrebarea:

„Dar o cafea nu se dă?”

Poate că am uitat ceva esențial.

Priveghiul nu este nuntă.
Înmormântarea nu este masă festivă.
Casa în care se plânge un om nu este restaurant.

Cu mulți ani în urmă, când într-o casă murea cineva, oamenii mergeau să ajute. Nu veneau cu mâinile în buzunare și cu așteptarea de a fi serviți.

Unul aducea pâine.
Altul aducea mâncare.
Altul aducea apă, cafea, zahăr.
Femeile intrau în bucătărie.
Bărbații mutau mese și scaune.
Fiecare făcea ceva.

Nu pentru că oamenii de atunci aveau mai mult.

Ci pentru că parcă aveau mai mult unii din alții.

Familia avea o singură grijă: să-și plângă omul și să se roage pentru el.

Restul încercau ceilalți să ducă.

Îmi amintesc de când eram copil. Mergeam la înmormântări și, când plecam, primeam uneori un mic colăcel și o lumânare. Nu plecam de acolo după o masă copioasă și nici nu ne gândeam unde vom merge să mâncăm și să mai stăm la povești.

Era o rânduială simplă.

Ne duceam pentru cel plecat.

Astăzi, uneori, parcă am întors totul pe dos.

Celui căruia tocmai i-a murit mama îi cerem să se gândească dacă avem noi cafea.

Cel care și-a pierdut tatăl trebuie să vadă dacă mai sunt pahare.

Omul care și-a pierdut soțul sau soția trebuie să se gândească dacă „a mâncat toată lumea” și dacă a cumpărat suficiente porții, ca nu cumva să se facă de rușine dacă nu invită rudele la restaurant.

Dar oare aceasta este grija creștinească față de cel plecat?

Sfinții Părinți ne-au învățat mereu că dragostea față de cei adormiți se arată prin rugăciune și milostenie.

Cel plecat nu are nevoie de masa noastră festivă.

Nu are nevoie să ne demonstrăm nouă și celorlalți cât de bine ne-am făcut datoria.

📍Are nevoie de rugăciune.

📍De aceea, dacă știi să te rogi, roagă-te pentru sufletul celui plecat.

📍Și chemați la priveghi sau la înmormântare doi-trei oameni care știu să se roage și care chiar se roagă din inimă pentru cel adormit.
Nu doar să fie prezenți, nu doar să stea de vorbă, ci să se roage cu adevărat.

❗️Pentru că aceasta este esența priveghiului: rugăciunea pentru sufletul celui plecat.

Nu cafelele.
Nu mesele.
Nu întâlnirile.
Nu socializarea.

Oameni puțini, dar cu inimă rugătoare, pot face mai mult pentru un suflet decât o sală plină de oameni preocupați de ce se servește.

Iar dacă vrei să faci un bine în amintirea lui, fă o faptă de milostenie.

Îmbracă un om sărac cu hainele lui.

Hrănește un om flămând.

Ajută un om care nu are.

Dăruiește cuiva care are nevoie.

Fă un bine și spune în inima ta:

„Doamne, primește această faptă pentru sufletul robului Tău.”

Aceasta este o pomenire care are rost.

Nu fala.

Nu risipa.

Nu întrecerea între familii.

Nu „să nu zică lumea”.

Pentru că, de multe ori, din dorința de a nu ne face de râs înaintea oamenilor, ajungem să ne împovărăm tocmai pe cei care sunt deja zdrobiți de durere.

Băi, oameni buni...

Omului aceluia tocmai i s-a golit o jumătate de casă. Nu-l mai puneți să vă umple farfuria.

Când mergi la un priveghi sau la o înmormântare, nu te duci în vizită.

Nu te duci să fii servit.

Nu te duci să vezi „ce se dă”.

Te duci să te rogi pentru cel plecat.

Și, dacă familia are nevoie, te duci să ajuți.

Dacă vezi că trebuie făcută cafeaua, fă tu cafeaua.

Dacă sunt pahare de strâns, strânge-le.

Dacă trebuie adusă pâine, adu pâinea.

Dacă omul îndoliat nu a mâncat, pune-i tu ceva în față.

Dacă vezi că este pierdut și nu știe ce să facă, nu-l întreba de zece ori:

„Cu ce să te ajut?”

Uită-te în jur și fă ceva.

Iar dacă nu poți face nimic, stai.

Stai lângă el.

❗️Taci.

📍Uneori, în fața unei dureri adevărate, simpla prezență valorează mai mult decât toate cuvintele din lume.

Pentru că priveghiul nu se termină când se închide sicriul.

Atunci începe adevărata încercare a celui rămas.

Când pleacă oamenii și rămâne liniștea.

Când pui două farfurii pe masă și îți amintești că, de acum, una va rămâne neatinsă.

Când întinzi mâna după telefon ca să suni și, pentru o clipă, uiți că nu mai are cine să răspundă.

Când găsești o haină în dulap.

Când auzi o melodie.

Când simți un parfum.

Și dorul te lovește din nou.

Asta este doliul.

Nu cele câteva ore de la priveghi.

Ci zilele, lunile și anii în care omul rămas învață să trăiască fără cel pe care l-a iubit.

❗️De aceea, când intrăm într-o casă în care a murit cineva, poate ar trebui să intrăm mai mult oameni și mai puțin musafiri.

Să nu așteptăm să fim serviți.

Să fim noi cei care servim.

Cu ajutor.

Cu respect.

Cu liniște.

Cu rugăciune.

Cu omenie.

Pentru că omul acela are deja ceva foarte greu de dus:

un dor pe care va trebui să învețe să-l poarte toată viața.

Nu-i mai puneți și tava cu cafele în mână.

Iar dacă, în fața unui sicriu, principala ta preocupare este:

„Dar de mâncare ce se dă?”

sau:

„La ce local mergem după, să mai stăm și noi, să mai glumim puțin?”

poate că nu de mâncare îți este foame.

Poate că sufletului nostru îi este foame de ceva mult mai simplu:

❗️de credință, de respect, de bun-simț și de omenie.

🙏Dumnezeu să-i odihnească pe cei adormiți și să le dea putere celor rămași.

Iar nouă, celor vii, să ne dea înțelepciunea de a învăța să fim alături de cei îndurerați așa cm trebuie.

Notă: Ce bine că și astăzi Părinții Bisericii ne amintesc de rostul adevărat al acestor rânduieli. De-a lungul anilor, peste tradiția creștină s-au așezat obiceiuri împrumutate din cultura de consum și din modelul occidental al evenimentelor fastuoase: mese la restaurant, invitații, cheltuieli și multă grijă pentru „ce va spune lumea”.
❗️❗️Și, încet-încet, am uitat esențialul: rugăciunea, pomenirea și milostenia pentru cel adormit.

🪦
⚱️


0️⃣7️⃣2️⃣2️⃣2️⃣6️⃣0️⃣0️⃣2️⃣4️⃣
0️⃣7️⃣2️⃣3️⃣8️⃣6️⃣5️⃣7️⃣4️⃣7️⃣

Cu respect pentru cei plecați dintre noi și cu grijă pentru cei rămași, suntem alături de fiecare familie în cele mai grele momente.
La Angels House Funeral, fiecare detaliu este pregătit cu demnitate, discreție și suflet, pentru ca ultimul drum să fie un omagiu frumos și plin de respect. 🕊️

🤍🖤Angels House Funeral Timisoara
Servicii Funerare🪦⚰️ si Incinerare⚱️ Complete
📍Str.Simion Bărnuțiu nr 39
📍Sau ne gasiti si la Casa Funerara situata pe Calea Lugojului(Fostul restaurant Trafic)
Oricand suntem disponibili pentru Dumneavoastra,
„Pentru noi, fiecare familie contează.
Fiecare poveste merită respectata,fiecare despărțire merită demnitate, iar fiecare familie merită sprijinită🤍”

Watch this story by Angels House Funeral on Instagram before it disappears. 19 Followers, 120 Following, 0 Posts

Angels House Funeral
Va oferă!
💥Servicii Funerare Complete⚰️
💥24/24h🆘️
💥Servicii de Incinerare⚱️
💥Transport Funerar intern si International.
💥 🏡
💥Consiliere Gratuita📲
💥Ne puteti gasi la 2 Locatii din Timisoara.
📍Str.Simion Bărnuțiu Nr.39 (Lânga Hotel Strelitia)
📍Casa Funerara se afla pe Calea Lugojului
(Fostul Restaurant Trafic)
📲0722260024 Rayssa Mmr
📲0723865747 Marius Micu

🖤În cele mai grele clipe ale vieții, lăsați grijile în mâinile noastre. Cu respect, compasiune și profesionalism, vom transforma fiecare detaliu într-o ceremonie demnă, discretă și memorabilă, în semn de prețuire pentru persoana dragă.
Suntem alături de dumneavoastră 24 de ore din 24. Sunați-ne oricând, iar echipa noastră vă va sprijini cu grijă, vă va îndruma pas cu pas și se va ocupa de toate formalitățile necesare, pentru ca dumneavoastră să vă puteți dedica timpului petrecut alături de cei dragi.

Cu Drag !Echipa Angels House Funeral🖤