Verbalia

🎭 „Én még ilyet nem láttam…” – pedig 5 éve dolgozom gyerekekkel.

Tegnap egy nagyon kedves óvodás kisgyermek érkezett hozzám logopédiai felmérésre.

És történt valami, ami az elmúlt 5 évben még egyszer sem.

Szó szerint szavak nélkül maradtam.

Nem azért, amit a felmérésen mondott vagy csinált, hanem azért, amit egy egészen más tevékenységben láttam tőle: bábozás közben. 🎭

Olyan spontán, mégis elképesztően kidolgozott bábelőadást láttam, hogy egy pillanatra teljesen elfelejtettem, hogy nem egy színházi előadáson ülök.

Volt történet.
Voltak karakterek.
Volt színpadi elhelyezés.
Volt koreográfia.
És még tapsrend is. 👏

Én pedig csak ültem és néztem.

Nem egy „aranyos gyerek bábjátéka” volt.

Hanem egy olyan kis előadás, amelyben egyszerre jelent meg a fantázia, a történetalkotás, az önkifejezés, a figyelem, a kommunikáció és valami egészen különleges belső motiváció.

De hogyan lehet egy óvodás ennyire jó valamiben? – kérdezhetnénk.

A válasz tulajdonképpen nagyon egyszerű.

Az anyukája mesélte, hogy a gyermek sokat jár bábelőadásokra, az óvodában rendszeresen, heti szinten találkoznak ezzel a tevékenységgel, otthon pedig sokat szerepjátékoznak.

És szerintem van ebben még valami.

Tehetség. ✨

Talán éppen ez a legszebb az egészben: amikor a megfelelő környezet, a sok gyakorlás, a felnőttek támogatása és egy gyermek természetes érdeklődése találkozik.

És megszületik valami egészen különleges.

Számomra ez tegnap nagyon kellemes és inspiráló élmény volt. ❤️

És ismét megerősített néhány fontos gondolatban:

🌱 1. A gyermekkel töltött minőségi idő meghatározó a fejlődésében.

🌱 2. Egy elhivatott óvodapedagógus munkája látszik a gyermekeken. A mindennapokban kínált lehetőségek, játékok és élmények sokkal többet adnak, mint elsőre gondolnánk.

🌱 3. Sosem túl korai felfedezni egy gyermek tehetségét.

Nem kell megvárni az iskolát.
Nem kell megvárni, amíg „nagy lesz”.

Néha csak észre kell venni, miben tud egy gyermek igazán ragyogni. ✨

💛💙 Când terapia vine la pachet cu asortare!

Uneori, cele mai frumoase momente din terapie nu sunt cele planificate. Sunt cele în care ne oprim pentru o secundă, ne uităm unul la altul și realizăm: „Stai… suntem îmbrăcați la fel!” 😄💛💙

Și uite așa, o zi obișnuită de terapie s-a transformat într-un mic moment de bucurie pe care, bineînțeles, trebuia să-l păstrăm în poze. 📸✨

Pentru că terapia înseamnă exerciții, progres și obiective, dar înseamnă și conexiune, joacă, râsete și momente în care copilul se simte bine alături de terapeutul lui. 🤍

Iar galbenul și albastrul nostru? Clar, a fost coordonare de echipă. 😄💛💙

✨ Când un copil își dorește atât de mult să reușească, terapia capătă o cu totul altă dimensiune.

Ieri am încheiat un capitol tare drag mie: terapia logopedică a unui băiețel de clasa I, alături de care am avut bucuria să lucrez timp de aproximativ un an.
În cazul lui, am lucrat pentru corectarea a trei sunete, însă, ca în fiecare poveste terapeutică, parcursul a fost unul diferit și foarte personal.
Lui îi place enorm să vorbească și să povestească. Tocmai de aceea, faptul că anumite sunete nu erau pronunțate corect îl deranja foarte mult. Își dorea nespus să vorbească frumos și corect, iar această dorință a făcut diferența. ❤️

Nu a fost nevoie să îi dau teme sau exerciții pentru acasă. Le făcea singur. Exersa din proprie inițiativă și era extrem de conștiincios. 🥹
Nici pentru îmbogățirea vocabularului nu a fost nevoie de activități suplimentare — are un vocabular extraordinar și este un copil extrem de isteț, curios și dornic să învețe.

Dincolo de sunete și exerciții, am construit o relație terapeutică foarte strânsă. Iar acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri ale meseriei mele. Când terapia se încheie cu succes, bucuria este mare, dar despărțirea nu este întotdeauna ușoară. ❤️
Mi-a făcut o deosebită plăcere să lucrez cu el și sunt foarte mândră de cât de mult și-a dorit să reușească și de implicarea lui pe tot parcursul acestui an.

🌱 Fiecare copil are propriul ritm. Fiecare poveste este diferită. Iar parcursul logopedic nu arată niciodată la fel de la un copil la altul.

Mulțumesc din suflet părinților pentru încredere și pentru colaborare! 🤍

Iar lui îi doresc să nu-și piardă niciodată plăcerea de a povesti, de a pune întrebări și, mai ales, de a vorbi atât de mult. 😊

Felicitări, campionule! 🎓🗣️❤️

Uneori, un desen spune mai mult decât ar putea spune o mie de cuvinte. 🤍

La finalul unei zile pline și al unei săptămâni cu multe gânduri, provocări și oboseală, am primit acest desen de la un băiețel. Un gest atât de simplu, dar care pentru mine a însemnat atât de mult.

Pentru un copil, poate fi doar un desen. Pentru mine, a fost o surpriză minunată, un „m-am gândit la tine” spus în cel mai sincer și frumos mod.

Cred că desenele ne pot oglindi în atât de multe feluri. Ele pot spune ceea ce uneori copiii nu găsesc încă în cuvinte: despre emoții, despre relații, despre felul în care văd lumea și despre oamenii care au devenit importanți pentru ei.

Iar astăzi, acest desen m-a oglindit și pe mine. Mi-a amintit de ce fac ceea ce fac. De bucuria întâlnirilor, de micile conexiuni care se construiesc în cabinet și de faptul că, dincolo de exerciții, sunete și cuvinte, se creează relații care contează.

Am primit acest cadou la finalul zilei și al săptămânii. Și, pentru câteva clipe, mi-a șters multe dintre greutățile adunate astăzi.

Uneori, un copil nu știe cât de mare poate fi un gest mic.
Dar noi, adulții, îl simțim. Și îl păstrăm în suflet. 🤍